Toate articolele scrise de Mendre

Din viata

OMUL DE VALoare

Lasă un comentariu

Aurul este tot mai greu de găsit, având un preţ conform valorii pe care o deține.

Diamantele sunt la fel de valoroase, fie şlefuite…. fie neşlefuite.

Omul în schimb, este uşor de găsit.

Mai ales cel care apare în momentele grele din viaţa celor din jur, doar pentru a se bucura de nereuşitele/necazurile acestuia.

În timp descoperim că ceea ce ne lipseşte cel mai mult, este omul. Dar nu orice om, ci OMUL ADEVĂRAT.

Acesta nu apare în public, suferă alături de cei trişti, plânge alături de nefericiţi, îi ajută pe cei neajutoraţi şi prezenţa lui este un adevărat moment de aur şi bine-CUVÂNTare pentru cei din jur.

Omul care să sprijine şi să fie loial omeniei, este greu de găsit, fiind un lucru cu adevărat valoros.

Fiecare dintre noi credem că suntem buni, sau măcar majoritatea, dar când ne privim critic, descoperim că mai avem multe de remediat…

Dacă în suflet ne dorim bunătate, acest lucru se va revărsa ca un râu asupra comportamentului nostru, devenind încet-încet, luați de valul vieţii, câte un OM DE VALOARE!

Bunătatea noastră trebuie să fie o monedă de schimb pentru răutăţile celor din jur.

Prea multă bunătate nu strică, dar poate trimite anumite persoane, măcar spre o anumită stare de meditaţie….

Din viata

Starea de nervi

4 comentarii

Starea de nervi începe să ne caracterizeze tot mai mult. Aceasta duce la o agitaţie neliniştitoare.

Starea de nervi apare de multe ori din lipsa timpului necesar pentru a face lucruri plăcute , care liniştesc.

Ce bine ar fi să facem doar ceea ce ne place, să avem un servici plăcut pentru noi şi util societăţii, în acelaşi timp.
Din păcate puţini reusesc să facă ceea ce-și doresc, pentru care sunt cu adevărat talentaţi.

Talentul vine din harul cu care ne naştem şi pe care-l cultivăm în timp, sau nu….

Dacă facem numai lucruri din obligaţie, fără a simţi o anumită plăcere, bucurie ori satisfacţie, atunci în timp, acesta e sortit eşecului.

Ce minunată ar fi viaţa dacă am reuşi să realizăm ceea ce ne place, care să fie şi în folosul altora!

Este greu precum este orice luptă cu destinul. Viaţa însă trebuie trăită astfel încât, să nu avem regrete mari….

Trebuie să trăim activ prezentul, amintindu-ne de trecut, pregătind un viitor liniştit!

Din viata

Limba română…

Lasă un comentariu

      Grea e limba română…. Uneori o literă poate modifica sensul unei expresii. Lipsa diacriticelor poate duce la apariția confuziilor în înțelegerea unei informații.

     Limba română este grea și pentru că mulți nu reusesc (nu vor) să o învețe și la fiecare apelare a acesteia, îi smulg câte literă, precum o petală de trandafir.

    Greșelile gramaticale și de ortografie sunt grave și prezintă lipsa de cultură, producând o imagine publică proastă a persoanei care transmite mesajul scris. Mai apar greșeli de „tastare” când o literă este înlocuită din grabă cu altă sau o literă „diacritică” ia locul alteia, greșindu-se poziția tastei dar aceste erori nu sunt uzuale și repetative.

    Modul în care scriem, vorbim, reprezintă calea de comunicare, emițător-receptor. Dacă avem abateri grave de la regulile limbii române, suntem toți niște soldați care pierdem lupta cu cultura, civilizația noastră.

    Mulți scriu corect în limbi străine dar în română… sunt departe, nu doar cei plecați din țară și chiar cei aflați pe băncile școlilor.

   Să nu ciopârțim limba română, pentru că aici ne-am născut, aici trăim și trebuie să fim mândri de istoria, literatura, geografia noastră, de arta și cultura națională.

Din viata

PRIMul pas

Lasă un comentariu

După o perioadă mai îndelungată, am plecat şi eu, într-o zi liberă să rezolv probleme personale prin oraş.

Ca un cetăţean onest, mi-am cumpărat un abonament de o zi, pe toate mijloacele de transport local.

Primul pas, înseamna mereu o apropiere de realizare! În urmă cu câteva zile, un prieten îşi cumpărase acelaşi abonament la orele 6,30 dimineaţa, iar după orele 9,00 abonamentul expirase, pe motivul grevei generale şi spontane a angajaţilor de la firma de transport în comun…. Păcat că abonamentul nu era valabil şi pe taxi….

Oricum, fericit, aştept autobuzul. Primul autobuz sosit în staţie, nu avea traseul satisfăcător şi decid să-l aştept pe următorul.

Minunea de şofer de pe autobuz, închidea uşa în nas unor călători ce alergaseră până la mijlocul de transport. Acesta îi salută, demarând…. Deh, cum nu există pădure fără uscături, nu exiştă doar şoferi care să aibă calitatea de „oameni”!

În fine, autobuzul în care m-am urcat, avea un şofer de nota zece! Acesta fiind chiar pe cale să plece, a asteptat să urce o bătrânică, precum şi o fată frumoasă care probabil mergea la un magazin după haine, deoarece era mult prea… sumar îmbrăcată (probabil nu mai avea haine).

Fata frumoasă, s-a asezat pe un scaun, etalând decolteul, spre disperarea altor fete din zonă… Abia atunci am descoperit că există decolteu, decolteu şi … deloc.

Totul a fost scurt, deoarece o frână bruscă, a făcut ca tânărul ce stătea faţă în faţă cu fată, să aterizeze cu nasul în zona la care se holbase înainte…. După scuzele de rigoare, zâmbetele fetei, vuietele călătorilor, drumul continuă…

Locul de lângă fată se eliberează la prima staţie, dar imediat este ocupat de alt bărbat, deşi erau destule locuri mai comode și libere în autobuz. După câteva staţii, coboară şi acesta, iar locul lăsat liber este imediat ocupat de alt tânăr… de parca era lipici în acel loc ….

Între timp, observ o femeie ce urcă grăbită şi ocupă un loc, pe margine, blocând şi locul de alături. După cinci secunde se ridică şi coboară la prima staţie. Locul ei e ocupat de un bărbat. Acesta repetă „figura”, coborând şi el, la prima staţie după ce urcase…

Încep să-mi fac gânduri… chiar aşa de ciudată devine lumea….

Trebuie să mă adaptez, ori să nu mai călătoresc cu autobuzul! În acel moment, unii călători, încep să „fugă” în faţă lângă şofer…. datorită unei noi frâne bruşte! Privind pe geam, am descoperit misterul acestei acţiuni, în mijlocul drumului, erau două doamne care mergeau, se opreau, vorbea, iar mergeau…. dând impresia că sunt la piaţă, nu la trecerea de pietoni.

Reuşesc să ajung la destinaţie şi pornesc spre birourile Primăriei. De câte ori am avut o cerere sau o sugestie din partea blocului, răspunsul stimabililor era unul negativ. Mereu găseau un motiv să facă ceva… Deh… aşa e cu PRIMArul  şi ai lui…. Ca şi cu păsările: înainte de alegeri îţi mănâncă din palmă, ca odată ajunşi „sus” să-şi facă „nevoile” pe tine….

Poate odată se va schimba totul. iar oamenii vor fi mai conştienţi…. Când nu ne va păsa doar de noi înșine.

Pădure fără uscături nu există…. dar parcă, aceste uscături se înmulţesc ca ciupercile după ploaie!

Când vom descoperi că adevărata valoare a omului este caracterul, sufletul, nu „fizicul” sau puterea, departe vom ajunge!

Fiecare dintre noi, trebuie să facă acel prim pas important…. Aşa cum am învăţat să mergem pe picioare, să mâncăm…. tot aşa trebuie să învăţăm să trăim ….

Din viata

Monotomia vieţii

Lasă un comentariu

Ce monotonă ar fi viaţă dacă toţi oamenii ar fi la fel! Dacă toţi ar gândi şi ar face totul identic…
Poate de aceea în viaţă trebuie să fim mereu atenţi la vorbe şi la gesturi. De ce ? Simplu, ele pot fi interpretate în mai diferite moduri.

Uneori, noi gândim şi acţionăm într-un anumit fel, dar cei de lângă noi, interpretează poate exact contrariul la ceea ce ne gândeam / acţionam noi…
Interpretarea depinde de persoană.

Fiecare persoană are ideile şi concepțiile lui, care însă uneori se pot schimba în timp.

Contează mult, felul în care privim şi gândim.
« Doi afacerişti fiecare dintre ei deţinând o firmă importantă al căror domeniu de activitate erau produsele de încălţăminte, îşi trimit colaboratorii la papuaşi. După o zi, ei primesc câte un mesaj. Primul: “fără sanse de afaceri, ei nu poartă aşa ceva”. Al doilea primeşte următorul mesaj: “mare oportunitate de afaceri, încă nu a intrat nimeni la ei pe piaţă, cu încălţăminte!”

De multe ori, ne putem pune în situaţia celui de lângă noi, gândind ca el, dar poate gândirea lui, diferă de a noastră…
Contează cum codificăm noi mesajul transmis, şi mai ales cum îl decodifică cel care-l primeşte….

Barbatul: – In sfarsit! Am asteptat asta atata timp!
Femeia: – Vrei sa plec?
Barbatul: – Ai innebunit? Nici sa nu te gandesti la asta.
Femeia: – Ma iubesti?
Barbatul: – Bineinteles! Tot timpul!
Femeia: – M-ai inselat vreodata?
Barbatul: – Doamne fereste! Bineinteles ca nu.
Femeia: – O sa faci sex numai cu mine?
Barbatul: – Sigur ca da. Cu orice ocazie.
Femeia: – O sa ma lovesti vreodata?
Barbatul: – Ai innebunit?
Femeia: – Pot sa am incredere in tine?
Barbatul: – Da!
Femeia: – Iubitule!

Acum, citind de jos in sus –totul este altfel… Ce relativ este totul !

De multe ori unele persoane se supără pe altele, pentru că mesajele transmise şi recepţionată nu sunt în concordanţă, sunt înţelese diferit…

Trebuie să gândim uneori, că poate ceea ce am intuit este poate chiar pe dos… şi de multe ori, acest fapt duce la neplăceri, discuţii ….

Trebuie să privim lucrurile cu mintea, gândul şi inima…. Oamenii nu se pot schimba aşa uşor, poate doar, devin uneori de neînţeles, din cauza problemelor, necazurilor şi cine ştie ce factori mai apar….

Să privim lumina din spatele copacilor, a căror crengi coboară pentru a ne zgâria, şi să fim ca o trestie, care se îndoaie în bătaia vântului, dar nu se rupe….

Din viata

PRINcipii de VIAŢĂ

Lasă un comentariu

Mă trezesc cu greu, aproape ca în fiecare dimineaţă. Seara trecută am adormit greu, ca de obicei. Aşa aş mai dormi acum…..

Dar mă gândesc că am o zi infernală. Trebuie să demonstrez şefului că prietena acestuia, adică “pila” lui mă acuzase pe nedrept de nişte omisiuni. Trebuie neapărat să ajung mai repede la servici!

Seara trecută renunţasem la bărbierit pentru ca să fiu mai fresh azi, făcând această “operaţie”.

Pun repede de cafea şi o zbughesc la baie. Apa caldă vine cu întârziere, ca trenul în gară!

Cu greu, reusesc sa mă bărbieresc, chiar și cu o mică tăietură, moment în care aud un zgomot suspect. Mă gândesc la cauza acestui zgomot, al cărui efect îl descopăr când ajung în bucătărie: toată cafeaua se scursese pe aragaz. Rămas fără cafea, mă enervez şi vreau să plec.

Mă întorc în cameră să-mi iau cheile de la birou şi telefonul. Ies repede, trag uşa şi cobor scările.

La parter, am remuşcări… oare am încuiat uşa?

Hotărât, mă întorc, verific şi totul este în regulă. Cobor trei trepte apoi mă întreb dacă am oprit apa la baie, după ce m-am bărbierit….

Revin la uşă, descuind-o acum şi verificând robinetul. Totul era OK, doar mintea mă punea pe “drumuri”. Verific iar totul, încui uşa, o verifica de trei ori şi cobor.

Pe scări, dau de vecina de sub mine, care nu prea aude. Mă vede şi ţipă la mine, întrebând, ce mai fac. Ţip la rândul meu, că sunt bine şi-i doresc şi ei la fel, după care cobor scările. Mă simt mai bine, pentru că au răbufnit nervii din mine, fără a ştii cineva… oricum ţipând la vecina surdă, m-am răcorit….

Constat cu stupoare că am pierdut autobuzul. Simt o stare de… relaxare….. culmea.

Lângă mine, apare vecinul cel nou şi mă întreabă încotro merg. Îi spun destinaţia şi el remarcă că locaţia e în drumul său, şi mă va duce cu maşina. Urc fericit lângă el, şi-mi oferă o cafea spunându-mi că are mult prea multă licoare, făcută de soţia lui. Sorb fericit cafeaua şi ajung la servici, înaintea tuturor.

Mă asez la birou şi apare o colegă, în faţa căreia răbufnisem ieri, nervos că cealaltă colega a ei mă acuzase de anumite lucruri pe nedrept. Aceasta vine la mine şi-mi întinde o hârtie. Mă uit peste document şi descopăr că sunt dovezi care mă absolv, complet de acuzaţiile colegei acesteia. Brusc îmi dau seama, că cele două colege, erau în… duşmănie.

Am cinci minute libere şi încep să gândesc, ca o fiinţă cugetătoare. Ajung la concluzii şi principii importante de viaţă:

Mereu găseşti ajutor la duşmanii adversarului tău, chiar dacă nu sunteţi prieteni

O zi ce începe prost, nu trebuie neapărat să se termine şi mai prost… O zi imperfectă la început, poate fi la final o zi perfectă!

O mică întârziere poate duce la o mare realizare!

Trebuie doar să gândim şi să ne bazăm pe intuiţie, să profităm de situaţii şi nu numai!