Toate articolele scrise de Mendre

Din viata

Totul la persoana întâi

Lasă un comentariu

     Fiecare persoană se raportează la sine când dorește ceva anume, fără a se gândi și la cei din jur. Mereu auzim expresia eu vreau care de fapt este un mesaj ce poate fi considerat impunător. Dar nu este chiar așa, fiind doar expresia unei dorințe sau a unei iluzii.

    În unele companii, când se pregătește o lucrare, unii conducători spun că trebuie să facem dar nu se referă la o echipă compactă, ci doar la cel căruia i se adresează și trebuie să execute lucrarea.

     La școală când se conjugă verbul a vrea,  la persoana întâi are o altă intonație față de celelalte persoane. Copilul este pregătit pentru viață, precum a văzut că se întâmplă în jurul său.

    Acel EU ține de stima de sine a fiecărui individ. Cei cu o stimă de sine scăzută intră în depresie și vor fi mereu conștienți că nu sunt capabili să facă lucruri mărețe sau să treacă peste linia trasatî celor care nu se apreciază. Persoanele cu stima de sine mare sunt pregătiți pentru a rezista problemelor care le apar în cale și să treacă peste ele, demonstrând că omul își clădește viața, ci nu el se lasă condus la valurile vieții. Acesta este sensul real al percepției despre el, despre omul pa persoana întâi.

   Omul trebuie să gândească conform propriei concepții dar nu trebuie să privască viața prin ochelari de cal. El nu este singurul care deține adevărul suprem, realitatea ideală ci doar o ființă care gândește și prin logica deducției găsește soluții optime sau preia ideile mai bune ale celor din jur.

Din viata

Cugetări

Lasă un comentariu

Omul trebuie să tindă spre înălțime ca un copac, dar să nu-și lase idealurile și bunătatea, precum unii

copaci își pierd ramurile….

 

Nu trebuie să alergăm după timp, ci acesta trebuie doar să ne însoțească pe cărările vieții.

Fiecare mâine reprezintă nu doar o nouă zi, ci o nouă viață!

Dacă nu trăiești în prezent degeaba îți reamintești trecutul pentru că viitorul poate nu va mai fi….

Ce poți face azi nu lăsa pe mâine, doar dacă nu ești sigur că acel lucru nu este necesar, sau util!

Nu uita să trăiești pentru că eternitatea înseamnă odihna unui suflet, care trece într-o altă lume, iar cei din urma ta, își vor aminti de faptele, gândurile și omenia ta! 

Din viata

Deziluzii

Lasă un comentariu

     Omul nu este perfect, din acest motiv el nu este intangibil. Fiecare gresește dar contează reacție imediat următoare. Deziluzia și decepția nu trebuie să devină paranoia și să influențeze comportamentul uman.

    Din greșeli se învață și fiecare lecție este un pas înainte spre perfecționare dar nu și spre perfecționism. Deziluzia nu trebuie să trăiască alături de alte sentimente omenești pentru că poate duce spre îmbolnăvirea sufletului.

    Ideal ar fi să învățăm și din greșelile altora dar din păcate, aceasta ține doar de școala vieții și de modul în care reușim să interpretăm ceea ce soarta ne aduce în prim planul existenței noastre.

   Este normal ca deziluzia să apară din când în când pentru că suntem oameni și avem posibilitatea de a discerne și de a remedia ceea ce am greșit sau cineva ne-a dezamăgit.

    Dacă toate în viață ar fi perfecte, atunci am crede că suntem în RAI și totul ar fi banal….

Bancuri

Banc – La Mall

Lasă un comentariu

La Mall, o damă bine se suie pe cântarul cu fise, vâră o monedă şi citeşte: 60 kg.

Lasă poşeta lângă cântar: 58.

Îşi scoate ghetuţele şi le pune lângă poşetă: 56.

Dezbracă hăinuţa şi-o aşează peste ghete: 54.

CLING…şi cântarul se-nchide.

„Domnişoară, poftim fise!”…se aude un cor de bărbaţi din spatele ei…

Din viata

PĂREREA OMULUI

Lasă un comentariu

      Omul este o fiinţă gânditoare. Omul cugetă. Unii mai puţin, alţii mai mult, depinzând de mai mulţi factori.

    Fiecare dintre noi, avem idei preconcepute dar şi multe păreri proprii. Constatările de zi cu zi, ne impun anumite păreri şi duc la unele discuţii….

    Omul este liber să-şi exprime propria lui părere, însă aceasta nu-i garantează pacea şi liniştea sufletească.

     De ce?

     Pentru că părerile, de multe supără. Unii se simt „atacaţi” dacă avem o părere despre ceva, diferită de a lor. Nici faptul că noi constatăm ceva, spunând apoi cu voce tare , nu ne garANTează linIştea, totul fiind uneori o deziluzie. Noi ajungem să fim în antiteză cu cei din jur, sau cu ideile şi părerile noastre.

     Acum avem libertate de exprimare dar din păcate, prin această libertate, deranjăm pe cei din jur, poate prea supăraţi că uneori ( niciodată însă nu mereu!), poate avem dreptate!

      Trebuie să privim în jur, nu să purtăm ochelari de cal….

  Trebuie să ştim, că şi părerea mea contează, într-o oarecare măsură… Eu pot decide, bine sau rău, despre ceva anume!

  Nu trebuie să ne blocăm mintea, să ne resetăm gândurile, cuvintele, doar pentru a păstra intactă personalitatea celui din jur!

       Nu toţi suntem boxeri, să ne trezim cu pumnul „în gură”.

      Fiecare este unic în felul său, poate nu în gândire dar….

Din viata

SINGURătate

Lasă un comentariu

      De multe ori regretăm atunci când pierdem un suflet, o fiinţă care a făcut parte din viața noastră.

     Din păcate, noi simţim acest regret doar atunci când persoana, fizic nu mai este lângă noi. Uităm însă, că poate acest suflet, s-a pierdut de mult.

      De ce?

    Pur şi simplu, dacă l-am neglijat, l-am uitat, voit sau nu, din cauza greutăţilor, a luptelor de zi cu zi. Persoana rămânând singură, se pierde în neantul vieţii, devenind un suflet pustiu.

     Putem să trăim alături de alte persoane dar de fapt să fim singuri, datorită unei neglijențe față de semeni sau pur și simplu datorită lipsei de timp din cauza unor obiective propuse și țeluri după care alergăm să le îndeplinim.

     Uneori uităm să trăim sau să ne dăm seama de rostul vieții noastre. Prietenii reprezintă bogația sufletească a unui om în timp ce banii reprezintă doar o bogăție care poate fi fatală uneori.

     Să lăsăm deoparte grijile noastre și să începem să trăim! Primul pas este să zâmbim mai mult, să schimbăm câteva cuvinte cu cei din jurul nostru iar privirea să fie îndreptată spre om, nu spre un punct infinit, așa cum mulți își cred propria existență!