Toate articolele scrise de Mendre

Bancuri – cu nebuni si psihiatri

Doi nebuni erau inchisi intr-un turn inalt.Acestia vrand sa evadeze, se gandesc cum sa faca:

-Hai sa inodam cearsafurile de pe pat si sa coboram pana jos.

Inoada ei,dar nu ajung pana jos.

Unul din ei zice celuilalt:

– Mi-a venit o idee, la noapte, eu aprind lanterna si tu te cobori pe raza care apare

– Crezi ca eu sunt prost, cat timp cobor pe raza ,tu sa stingi lanterna?

……………………………………………………………..

In cabinetul unui psihiatru intra un individ agitat care incepe sa spuna:

– Domnu’ doctor, cred ca sunt nebun. Cred ca sufar de mania persecutiei, fiindca am impresia ca nimeni nu ma asculta, nimeni nu tine cont de mine …

La care doctorul raspunde:

– Dumneavoastra cand ati intrat in cabinet ?

………………………………………………………………………………..

La un spital de nebuni, apare un doctor care vrea sa elibereze cativa nebuni. Vine unul dintre pacienti, care tragea un bocanc dupa el. Unul din infirmieri ii spune doctorului ca acesta crede ca trage un caine.

Doctoru’ intreaba:

-Ce tragi dupa tine?

-Un bocanc!!!

Doctoru’ pleaca si stabileste sa-l elibereze. Nebunu’ spune:

-Hai Grivei ca l-am pacalit!!!

…………………………………………………………………………

Nebunul se duce la consult la un doctor care avea  doi papagali inchisi intr-o colivie.

Cum ii vede nebunul ii i-a si le da drumul.

Doctorul:

– Ce faci mai nebunule? Ia adu-mi papagalii inapoi!

Se duce nebunul dupa ei si-i gaseste in copac.

Unul era rosu si unul verde.

El il ia numai pe cel rosu si il duce doctorului.

Doctorul:

– Da’ tu n-ai vazut ca sunt doi? Pe celalalt de ce nu l-ai adus?

La care nebunul:

– Da mata n-ai vazut ca celalalt nu era copt inca?

……………………………………………………………………………

Doi nebuni:

  1. – Ba hai sa iti bat un cui in cap!
  2. – Ce dracu ai ma, esti nebun daca dai pe langa si imi spargi capul?

……………………………………………………………………………….

Doi nebuni mergeau prin desert, unul cara in spate un butoi si celalalt cara o usa de masina.

– Tu, de ce cari cu tine butoiul?

– Pai cand mi-e sete mai beau cate o gura de apa. Dar tu de ce cari usa aia de masina in spate?

– Pai, mie cand mi-e cald mai deschid geamul.

………………………………………………………………………………………

Un nebun intr-un sanatoriu izgonea niste muste imaginare. Doctorul il vede si-l intreaba:

– Ce faci? – De ce dai din maini asa disperat?

– Dau mustele astea la o parte?

– Si ce le dai spre mine?

Călătorie printre ani

    Un copil preșcolar este întrebat de mamă, cum i s-a părut noua persoană care-i îndrumă pașii. Copilul îi răspunde că este o femeie bătrână, pentru că are 20 de ani….

   La liceu, un cadru didactic care are vârsta de 30 de ani, este unul bătrân, care nu-i poate înțelege pe adolescenți.

    Un student gândește că la 40 de ani va fi un om plictisit, terminat de viață și trebuie să guste din plăcerile vieții, petreceri, pentru a se pregăti de aceea… bătrânețe.

    La 30 de ani, omul se gândește că este pe un drum al vieții unde călătorește, iar la 50 de ani, totul pare terminat.

    Ajuns în pragul vârstei de aur, omul își calculează timpul până la pensionare, când va fi… bătrân.

   La pensie, omul privește în urmă cu mândrie și asteaptă să beneficieze de un nou început, o nouă tinerețe, considerând că până la 80 de ani, este o persoană matură și dinamică.

    Ajuns la venerabilă vârstă de 80 de ani, omul descoperă tinerețea veșnică și devine conștient că un om bătrân, este acela care își reprezintă vârsta prin trei cifre.

    Omul nu este bătrân atunci când îl consideră cei din juruul său, ci atunci când el se resemnează într-o viață pierdută de realitate.

    Fiecare om are o vârstă pe care o gestionează și-i descoperă marile avanteje și se poartă exact cum consideră el însuți.

   Vârsta nu este cea pe care ne-o vedem scrisă în cartea de identitate, ci cea pe care o trăim și o simțim, efectiv!

IMPREsii şi expreSII

      De multe ori, categorisim şi decidem despre un om sau o ființă, după prima impresie. Suntem conştienţi că cineva este simpatic sau antipatic. Ne uităm la expresia feţei şi luăm o decizie care ni se pare definitivă.

     Însă după unele vorbe schimbate, poate nu chiar de la primele, putem uşor constata că ne-am înşelat la prima „etichetare”!

       Uneori nu este uşor să recunoşti o eroare sau poate da… dacă este în folosul cuiva…

       Noi avem impresia că știm tot și uneori suntem în stare de multe, dar este doar iluzie.

    Indiferent ce anume dorim să comunicăm, expresia facială ne trădează prin comportamentul non-verbal de care uneori nu suntem conștienți. De multe ori, comunicarea verbală transmite un mesaj contradictoriu cu mimica feței, cu gesturile, cu tot ceea ce comunică vizual prin acele părți ale corpului care ne trădează.

      Nu trebuie să avem impresii pentru că nu întotdeauna expresiile ne trădează.

Despre încăpățânare

       Încăpăţânarea este atât de des întâlnită …

    Uneori aceasta poate fi benefică, ducând la multe descoperiri, indiferent de problemele ivite în cale.

      Alteori încăpăţânarea ţine doar de „eu-l” interior al omului.

    Când cineva trebuie să facă un lucru şi i se spune de mai multe persoane, cum ar fi bine, acesta vrea să facă doar cum şi când vrea el.

       Se spune că dacă doi oameni diferiţi îţi spun că eşti beat, mergi şi te culci. Dacă mai multe persoane îţi spun că nu este bine ce faci…ar trebui să renunţi, dar încăpăţânarea nu  se lasă… dacă nu iese, se găseşte un om care să fie vinovat.

      Dacă esti încăpăţânat să faci ceva sau să menţii acel lucru cunoscut, ajungi să sabotezi progresul şi chiar oamenii.

    Încăpăţânatul devine docil în problema ivită doar când nu are încotro, se simte încolţit sau ameninţat de anumite repercursiuni.

    De multe ori, un om face şi ceea ce trebuia să facă respectivul încăpăţânat, numai să scape de problema ivită.

   Încăpăţânatul este ferm pe poziţia lui chiar dacă nu are argumentele necesare.
Oamenii care au trăit un mod de viaţă, au aplicat un anumit principiu, nu se lasă, în veşnica lor încăpăţânare, îndrumaţi spre o cale sau un drum mult mai bun, ori uşor.
Din cauza încăpăţânării unora, pot pierde şi alţii. Un angajat ce nu vrea să aibă colegi cu alte pricipii oricând are ideea de a-i sabota.

     Un vecin încăpăţânat poate produce multe neplăceri vecinilor din bloc.
Încăpăţânarea poate ajunge la rang de prostie, care apoi să provoace necazuri în lanţ, ca în principiul dominoului.

      Înainte de a te încăpăţâna la ceva, gândeşte. Omul se deosebeşte de alte fiinţe, prin faptul că poate gândi!

     Să nu fim incăpăţânaţi ca un catâr, ca un cal… sau mai rău, ca doi cai… frumoşi!

Personaj sau persoană?

     În cursul vieții întâlnim mai mulți oameni în timpul propriei călătorii prin viață. Oamenii pot fi ca niște actori ai unei piese de teatru în care noi avem rolul principal. Totul se învârte în jurul nostru și avem contact cu multe personaje.

    Personajele sunt acei oameni care trec pe lângă noi fără a-i observa și nu intervin asupra vieții noastre. Sunt și acei prieteni, care la greu, dispar ca și cum nu ar fi existat. Sunt și acei oameni pe care-i ajutăm, iar când își ating scopul scapă de noi de parcă s-ar lepăda de coșmarurile vieții.

     Persoanele… sunt acei oameni dragi care sunt alături de noi, care ne ajutăși cu care luăm contact în viața de zi cu zi, de cei în care putem avea încredere.

     O persoană dragă este cea care face totul pentru tine, gândindu-se doar după aceea la el! Aveți multe asemenea persoane? Dacă da, fericire…. dacă nu, să încercăm noi să-i schimbăm pe cei pe care putem.

     Personaje sunt multe dar persoane… depinde doar de noi, pentru că fiecare influențăm, în mică parte, pe cei de lângă noi!

Viața o veșnică așteptare!

     Viața este o veșnică așteptare. Din momentul veștii că o să apărem pe lume, noi și cei din jurul nostru avem diverse așteptări.

       La început se așteaptă de la noi să facem primii pași, să emitem primele sunete, să mergem la grădiniță, la școală, să ne pregătim de viața noastră.

      Din momentul începerii vieții de copil, începem și noi să așteptăm. Pe perioada școlii, vrem să vină vacanța, să mergem în concediu cu cei dragi.

      Apoi așteptăm să fim adolescenți, să terminăm școala, să facem o facultate și să ajungem să trăim pe propriile picioare: să avem un servici și o familie.

    Urmează așteptarea omului adult: să-și mărească familia, să-i crească copilul, să evolueze profesional și personal.

     Urmează așteptarea vârstei de pensionare, să ajungă pensia, să ne păstrăm sănătatea șubrezită și apoi să evoluăm fizic și spiritual pentru Lumea de dincolo.

    Indiferent de vârstă, noi așteptăm necontenit cocediul, Sărbătorile de Paște și Crăciun, apoi Revelionul și speranța pentru un an mai bun.

     Toți așteptăm dar, fiecare cu gândurile și ideile lui, care trebuie să fie pozitive. Nimic nu poate fi rău, doar greu și posibil de realizat!