Unii oameni, nu pot trăi fără a face rău. Aşa cum mănâncă, dorm…aşa le este necesar, acea satisfacţie a răului….
Ei trăiesc prin acel rău, bucuroşi de reuşitele lor.
Ei nu-şi dau seama, că făcând rău la alţii, de fapt îşi fac lor rău, lucru ce-l vor observa poate prea târziu pentru ei.
Ei merg clar la orice „negociere” pe varianta pierdere, pentru celălalt.
Ei nu acceptă nici o explicaţie, nici măcar nu ascultă având mereu acel impuls de a spune „nu”, chiar dacă este pentru a face un lucru banal, în favoarea altora.
Răutatea este în interior, se acumulează în timp. Această răutate nu apare din senin, doar din dorinţă, aşa cum nici nu se nasc oamenii cu ea.
Azi faci rău, mâine la fel şi te trezeşti că şi alţii îţi răspund cu aceeaşi monedă. Şi te miri de răutatea oamenilo.
Răul din noi, este mult mai periculos ca răul care ni-l face cineva.
