Gogoșar se deplasează din bucătărie spre sufragerie, oprindu-se la ușa de la intrarea în apartament, pe care o descuie în așteptarea vizitatorilor zilnici, a vecinilor ei. De fiecare dată, primul care ajunge este Gogonel urmat apoi de vecinica Maimuțel, al cărei frate, Pătrățel încheie de obicei seria obișnuită de musafiri. Se uită mirată la ceas…
În acest timp, Pătrățel iese încetişor din apartamentul său, pentru a nu o trezi pe Maimuțel și merge la Gogonel. Acesta îi deschide încet ușa, mirat iar Pătrățel îi şopteşte:
– Merg la prietenul meu cu care am fost la nuntă!
– Du-te liniștit.
– Pst… Să nu știe fetele… Poate ne urmăresc… – zice Pătrățel privind cu teamă în jur, moment în care se aude ușa apartamentului său, deschisă probabil de Maimuțel.
– Dar de ce mergi? – întreabă Gogonel
– Să iau niște poze și să degustăm o țuică…
– Țuica este ca cea de la nuntă?
– Da. Am băut aproape o jumătate de sticlă și nu am avut nimic… Vii?
– Nu… Nu… – gândește Gogonel.
– Bine. Am plecat. Nu spui la nimeni, nimic!
– Bine.
Pătrățel iese în fugă, pornind pe scări în jos. După câteva minute, Gogonel urcă la vecina Gogoşar. Acolo se afla deja Maimuțel care-l și interpelează:
– Credeam că vii cu Pătrățel!
– A, nu. El merge după poze și la o pălincă – spune Gogonel…
…
Pătrățel ajunge la scara blocului și verifică lista de la interfon. Sună la un număr. Răspunde un bărbat:
– Da…
– Piftie?
– Nu, mulțumesc. Nu-mi face bine.
– Scuzați… dar caut pe domnul Piftie…
– 23… – aude un răspuns nervos după care se întrerupe legătura.
Pătrățel tastează 23 și ușa ca prin minune, se deschide. Urcă pe scări și vede o lumină difuză la etajul unu și un cap de femeie. Își continuă drumul până la apartamentul 23 și se salută cu gazda, trecând apoi la treabă, consumând câte un păhărel dintr-o sticlă de tărie.
– Noroc!
– Să fie!
– Auzi reclama: „consumați alcool moderat”.
– Așa și facem… bem doar câte un păhărel…
– Și doar dintr-o sticlă.
– De un litru…
…
Pătrățel se ridică cu greu și abia reuşeşte să ajungă pe scară. Coboară încet treptele și… vede lumină la etajul unu… nu este senzorul, ci doar un cap de bătrână și, curiozitatea ei.
Mai încet și puțin sigur, Pătrățel ajunge la parter și se deschide ușa. Un bărbat aflat în pragul ușii de la intrare, îl întreabă:
– Am sunat la apartamentul 30… ştiţi cumva unde este?
– Intrați unde vedeți lumină.
– Da.. categoric, mulțumesc – spune bărbatul alergând pe scări.
Până să se închidă ușa, se aude strigătul unei femei:
– Ce faci domnule, cum vezi o ușă deschisă intri!! Ajutor…
Pătrățel zâmbește și trage aer în piept, pornind spre casă:
– Soarta!
…
Pătrățel se strecoară încet în apartament, dar lumina se aprinde brusc:
– Ce faci? – întreabă Maimuțel
– Uiteeee… pe acasă.
– Te-ai îmbătat?!
– Este întrebare sau constatare?
– …
– Nu. Am băut doar o sticlă, două persoane…
– Mâine mergem pe munte, cum ai promis…
– Da… da… și după nuntă am călătorit. Am fost undeva… creeeeed…
– Bine – aprobă Maimuțel care se retrage în camera ei.
– Dar atunci a fost …. citește mai departe.