Încerc să deschid ochii, dar o mână se lasă peste pleoape astfel încât să nu văd nimic:

• Pentru că ați fost oameni buni, iar eu sunt bogat, vă ofer o vacanță așa cum visați! Toate costurile le voi suporta eu.
• Cine este… visez!
• Nu visezi, intră pe contul băncii tale și o sa ai un cont numit Moș Crăciun, cu parola vacanță pe care-l poți folosi pentru tine și cei dragi ție!
• Da…da…. – spun și adorm
• ”Crăciunul acesta vreau să trăiești cea mai frumoasă experiență din viața ta! Plătesc eu tot!”.

Uneori visele sunt frumoase dar nu ajută la îndeplinirea visurilor. După trei zile de la acest vis, am intrat pe situl băncii mele și am descoperit că dețin un cont numit Moș Crăciun! Încerc să intru de pe telefonul mobil, dar de teamă să nu fiie vreun virus renunț și merg direct la bancă. După ce stau o oră la coadă, reuseșc să ajung la masa unui reprezentant al băncii și verific contul. Dau și parola din acel vis năucitor și mi se spune suma existentă. Bine că stăteam pe scaun că aș fi căzut pe jos, iar cei de acolo cine știe impresie aveau despre mine… Era un cont de vacanță! A venit Moș Crăciun mai devreme?!

Fericit, am plecat acasă și mi-am informat familia despre cele întâmplate. Soția mea era sceptică, iar copilul alerga bucuros prin casă. Eu eram bulversat, dar soția mea fiind suspicioasă îmi luase telefonul mobil, pentru a-l cerceta precum un agent SRI. Nu a găsit nimic, așa că a spus:

– Mulțumesc, Doamne!

Unde poate fi vacanța de vis? Normal, în România pentru că avem o țară frumoasă. Moș Crăciun vine cu sania trasă de reni, deci trebuie să aibă zăpadă. Acolo unde se află zăpada, în mod sigur se află și o pârtie de schi, deci totul este mai mult decât perfect.

Atunci când ninge încetișor, Moș Crăciun pătrunde pe horn și ne găsește într-o cameră călduroasă la un hotel din Poiana Brașov.

Acestea au fost doar gândurile care încet dar sigur au devenit realitate chiar dacă am avut mici probleme. În primul rând, fiind o vacanță de o două săptămâni, în mod cert aveam nevoie să ne luăm multe lucruri cu noi. Mașina nu este încăpătoare ca o dubă, deci, aveam posibilitatea să închiriem un taxi pentru transportul unor bagaje! Dar nu a a fost nevoie, pentru că soția mea a stabilit să nu luăm haine cu noi, ci doar ceea ce purtam în momentul plecării.

Eu am crezut că o să stăm la sobă pentru a ne încălzi, dacă nici pijamale nu avem! Soția mea a avut o idee strălucită. Am făcut rezervarea la hotel cu all-inclusive și a comandat îmbrăcăminte nouă, care să nu se sifoneze pe drum, de la Answear cu livrare în locația unde ne petrecem vacanța. La întoarcerea spre casă nu trebuia să avem grijă ca hainele să fie frumos împăturile și aranjate, deoarece urmau oricum să treacă printr-un ciclu de spălare când reveneam în căsuța noastră dragă.

Încep să-mi completez jurnalul de călătorie. Suntem deja de opt zile în Poiana Brașov, o stațiune montană perfectă pentru iubitorii muntelui. Stațiunea montană se află la 12 km distanță de centrul municipiului, dispunând de o infrastructură dezvoltată pentru practicarea sporturilor de iarnă. Drumul din orașul Brașov spre Poiană pare lung din cauza multiplelor curbe de pe traseu. Pe drum am trecut pe la Belvedere, locul de unde am admirat întregul oraş şi prin Poiana Mică (unde se află o parcare imensă)..

În primele trei zile am fost în zonele limitrofe, la “Pietrele lui Solomon”, am vizitat Biserica de lemn cu hramul „Sf. Ioan” și am închiriat o sanie cu care am coborât în oraș pe drumul vechi care a fost calea de acces între oraș și stațiune cu mulți ani în urmă, înainte de a fi accesibil  transportul auto. Frigul de -14 grade ne-a pătruns în oase, dar ne-am protejat perfect de o răceală cu ajutorul unor geci groase, negre lungi.

Rezervațiile  naturale din Poiana Brașov ne-au asigurat pe lângă tonusul ridicat și drumețiile montane, aerul plăcut și fără poluare  

În cele trei zile, alături de alți turiști veniți din zona Moldovei și al Olteniei, am făcut două trasee montane care nu trebuiau ratate: Poiana Brașov – Vârful Cristianul Mare din Masivul Postăvarul şi Poiana Brașov – Pietrele lui Solomon. Am obosit dar ne-am relaxat. Frigul pentru soția mea a fost anihilat atât de geacă și de o căciuliță mov, cât și de bocancii negri groși model anti-alunecare, pantalonii negri și pulovărul cu gât care a oprit vântul dincolo pielea care se zgribulise.

Având fason drept și linia umerilor lăsată, aveam impresia că partenera mea de viață se pregătește de golf, uitând că este iarnă, iar verdeața este undeva ascunsă sub albul zăpezii.

În următoarele cinci zile am fost în Brașov și am vizitat mai multe obiective turistice. Păşind prin Braşov, la început nu-ţi dai seamă că de fapt faci o călătorie în istorie. Fiecare locşor emană o poveste și un trecut.

Am văzut Prima Școală Românească care se află în curtea bisericii Sf. Nicolae. Am ascultat un concert de orgă la Biserica Neagră, după care am continuat plimbarea pe jos vizitând Aleea După Ziduri, Muzeele de Artă și Etnografie, Casa Hirscher, Casa Gheorghe Barițiu, Parcul Central, urcând spre hanul “La Cerbul De Aur”, coborând apoi pe Strada Sforii (îngustă și unică), trecând în prealabil prin Poarta Ecaterina. Toate aceste atracții se aflau pe o rază de câteva sute de metri de stația de autobuz care ne transporta din oraș înapoi în Poiana Brașov.

Într-o altă zi am fost în cartierul Noua pentru a vizita Grădina Zoologică, după ce exploraserăm Bastionul Țesătorilor, Turnul Alb și Turnul Negru.

După atâtea drumeții și călătorii, se apropie Crăciunul, dar nu ajunge înainte de a urca cu telecabina pe piscul din Poiana Brașov, de unde să ne avântâm pe schiuri, spre poalele muntelui, în apropierea hotelului care se ascunde după un lac. Am găsit costum de schi adecvat care ne-a ferit de cel -20 de grade.

Legat de îmbrăcăminte și încălțăminte, soția mea a comandat în neștire, dar accesorii practice pentru escapada noastră feerică de iarnă. Pe lângă cizme, geci, cămăși și pulovere, ea a găsit și rucsacuri cu care să transportăm termosul cu ceai feirbinte, cafeaua, sandwich-urile și sucurile energizante pentru a nu ne putea cu tot ceea ce ne dorim. Copilul nostru a plimbat în rucsacelul său un ursuleț de pluș, care nu a atras însă atenția urșilor din zonă!

Atunci când este vorba de cumpărături, noi, bărbații trebuie să le dăm credit femeilor, partenerelor noastre din viață. După atâtea plimbări, drumeții și călătorii, eu am fost atât de obosit că nu reușeam decât performanța să mă urc în pat, dar soția mea, comanda îmbrăcăminte și încălțăminte, suficientă pentru a ne fi de folos în orice moment al vacanței, produse din toate categoriile de preț și stiluri, de la branduri premium

Spre surprinderea mea, a greșit o mărime la o bluză, dar nu de-a mea și una pentru ea. De ce? Pentru că făcând sport și slalom pe pârtii, ea a slăbit. Dar a returnat produsul în termenul optim (care era de maxim de 30 de zile), gratuit (pentru că mereu comenzile ei depăseau suma de 200 de lei).

Înainte să închid ochii de somn îmi notez ultimele informații, în timp ce soția mea își comandă două rochii albastre pentru Revelion. Îmi recomandă și mie ceva, iar eu o aprob, în timp ce adorm, obosit dar fericit. Copilul nostru sforăie, fiind deja în lumea viselor.