Toate articolele scrise de Mendre

Cartea – între prezent și viitor

Totul are un început

Omul cât trăiește, evoluează în viață și se bucură de toate facilitățile pe care le are. Cultura în general, iar literatura în special sunt domenii care pot fi considerate pasiuni, ce în timp dezvoltă unele abilități de viitor.

 Indiferent de modul în care studiem citim/ascultăm o carte, semnificativ este faptul că totul are un început. Acest principiu a stat și la baza cărții lui Stewart Ross, care aduce un elogiu creativității umane: „Cartea începuturilor” conține 280 de pagini în care se descriu mare descoperiri, unele faimoase, altele nu, ce au fost realizate de-a lungul omenirii.

Sursa foto: Album propriu

Cartea publicată în anul 2021 poate fi considerată o carte de dezvoltare personală, fiind o enciclopedie ce aduce în fața cititorului descoperiri care ne-au influențat viața și mai ales modul în care au apărut, astfel încât să ne dăm seama că și noi am putea inventa ceva ce încă nu există.

Prin intermediul cărții aflăm cum a apărut lenjeria de corp, hainele, încălțămintea ce apoi a devenit o problemă când s-a ajuns la ceea ce și astăzi reprezintă un mister pentru unii: moda. De asemenea află cine este precursorul birocrației, evoluția actualei politici, totul pornind de la animalele de povară, diferite, în funcție de regiuni și cultura locală.

O concluzie a acestei cărți, este că pentru toate există un început, pentru că altfel nu am putea evolua. Gândindu-ne la dezvoltarea societății în general și a tehnologiei în special, o asemenea carte a începuturilor poate fi realizată în fiecare an, pentru că cursul vieții este în continuă creștere.

Referindu-ne pur și simplu la o carte oarecare, din prisma scriitorului și a cititorului putem observa o evoluție care sperie sau nu, ori o decădere a trecutului față de un viitor care este în continuu progres.

Copilăria a fost una dintre cele mai frumoase etape ale vieții. Atunci am învățat și am înțeles în general, ceea ce se întâmpla în jurul nostru.

Sursa foto: Editura Niculescu

Atunci ne-am dat seama de câtă dreptate are Charles Bukowski care spunea: “Fără literatură viaţa este un infern.”

Stăteam nopțile ascunși sub plapumă, cu lanterna pornită parcurgând paginile captivante din cărțile îndrăgite, chiar dacă nu toate acele romane dragi au fost cărți pentru copii. Fără să ne dăm seama, pecetluiam cele declarate ce către G. K. Chesterton: „Literatura este un lux; ficţiunea e o necesitate.”

Când eram în perioada anului școlar, studiam și învățam în funcție de ceea ce ne plăcea și făceam teste la matematică, la română și în alte domenii de specialitate pentru a ne perfecționa.

Când venea vacanța, ne pregăteam de călătorii, precum în prezent ne orientăm spre concediile relaxante. În copilărie aveam propria listă de obiecte care urmau să se integreze în micuțul nostru bagaj. Primele pe această listă erau întotdeauna cărțile, planificate a fi citite câte una la două, trei zile, în serile de relaxare, la iarbă verde după ce străbăteam, ori pe plajele însorite când marea ne chema.

Noi prin eroii preferați, ne vedeam cu puterea minții, trecând peste obstacolele vieții, ajutându-i pe cei din jurul nostru și fiind mereu gata să ne susținem idealurile și țelurile. Garabet Ibrăileanu a avut dreptate când a declarat că: „Literatura este oglinda vieţii.”

În prezent, cărțile ne însoțesc pe cărarea vieții, pentru că tot timpul căutăm informații și secrete utile pentru noi, pentru propria noastră  dezvoltare personală. „Din cărți culegi înțelepciune” spunea unchiul lui Ion Creangă iar filozofii completau și „ești ca o trestie în bătaia vântului, care se îndoaie dar nu se rupe”.

Sursa foto: Editura Niculescu

Timpul trece iar noi descoperim multe ciudățenii ale vieții: când eram mici și mergeam cu trenul în vacanțe, aveam loc pentru cărțile îndrăgite, iar acum, deși folosim în proporție mult mai mare mașina proprie în călătorii, spațiul este mult mai limitat. Dar pentru toate există soluții, căci altfel nu le-am putea numi probleme. Au apărut noile tehnologii pentru cărți, cele realizate în format audio și electronic: audiobook și e-book, care oferă un citit relaxant iar conținutul cărților ocupă un spațiu mic și nesemnificativ.

Editurile s-au conformat și pliat pe cerințele pieței, astfel încât și Editura NICULESCU care ne-a însoțit din copilări până în prezent, de la acele teste enervante dar necesare din diversele domenii de învățare, la cărțile de parenting, s-a integrat pe piața noilor tehnici de editare audiobook și e-book.

Oare care este varianta ideală pentru noi, scriitori ori cititori pentru publicarea sau citirea literaturii din zilele noastre? Oscar Wilde spunea: „Literatura anticipează întotdeauna viața. Nu o copiază ci o modelează către țelul său.”

Sursa foto: Editura Niculescu

Audiobook – cartea ascultată

Acest tip de cartea apărut concomitent cu dezvoltarea mijloacelor de înregistrare audio, fiind implementat cu mult timp în urmă pentru a le fi de folos în special  persoanelor care aveau probleme de vedere. Acest format de carte este extrem de util celor care vor să învețe o limbă străină, pentru că-i ajută să înțeleagă mult mai bine pronunțarea cuvintelor.

Un audiobook pentru copii, înlocuiește părintele care poate sta lângă cel mic, ascultând împreună o poveste spusă de altcineva, așa cum cu mult timp în urmă, se ascultau discurile de vinil sau casetele la lumina de veghe de lângă pat.

Audiobook-urile permit accesul publicului la literatură chiar dacă cultura pentru acestia se află pe plan secund, ca urmare a lipsei de timp. Folosind audiobook, avem avantajul că putem asculta conținutul cărții în tren, în mașină chiar în timp ce conducem, în timp ce ne relaxâm cu o baie caldă, în pat înainte de a adormi sau chiar în timp ce servim masa. O voce plăcută ne însoțește în timpul călătoriei literare.

Aplicația de audiobook ne permite să punem semnul de carte și să opresc audiția când considerăm noi că este momentul, reluând apoi lectura din punctul în care ne-am oprit.

Acest tip de carte este extrem de utilă pentru sistemul de învățământ, pentru cel de la distanță, deoarece oferă un suport de curs mult mai bogat, detaliat și chiar explicit. Acest tip de carte se pretează tuturor, indiferent de stilul de învățare propriu, iar unor persoane le este mult mai ușor să înveâe prin ascultare, folosind așa zisă memorie auditivă, în detrimentul memoriei vizuale folosite în cazul cărților fizice și pentru e-book.

Cărțile în format audio au efect pozitiv asupra ascultătorilor, pentru că cititorii textului sunt specialiști care citesc cursiv, cu accent specific și pauze expresive corespunzătoare. Astfel, o carte audiobook este citită de la primul până la ultimul cuvânt, în timp ce cărțile în format de hârtie și e-book pot fi studiate prin „săritura peste pagini” dacă par neinteresante.

Acest model de carte protejează vederea pasionatului de cărți, pentru că primește informația dorită pe cale auditivă. Obișnuindu-ne cu un anumit narator de audiobook, putem ajunge să ne dorim să citim cărțile pe care acesta le „spune” fiind astfel încă un criteriu în alegerea cărților, pe lângă cele specifice de autor, gen și alte preferințe stabilite în timp.

Dacă folosim cărțile în sistem audiobook putem ajunge să ne reducem capacitatea de a citi, precum am început să ne deformăm scrisul de mână de când a apărut tehnologia bazată pe computere.

Conform statisticilor realizate de Wordsrated.com aflăm că cărțile în format audio încep să cucerească piața, acaparând un public din ce în ce mai numeros. SUA este cea mai mare piață din lume pentru cărți audio cu o valoare de 1,875 miliarde USD în anul 2021. Piața de cărți audio din Marea Britanie valora 94,8 milioane de dolari în 2019, după ce a crescut cu 43% din anul 2018.

Începând cu anul 2020, țările nordice au vândut de peste 100 de milioane de dolari cărți audio, fiind astfel clasate în apropiere de SUA, Chinei și Regatului Unit. la vânzări.

Sursa foto: Editura Niculescu

e-Book – cartea electronică

Un e-book reprezintă un fișier electronic digital ce conține text, imagini și chiar clipuri video. De fapt este o carte netipărită pe hârtie dar publicată în varianta gata de print, în format electronic.

Aceste cărți electronice sunt cărți virtuale, ce se poti citi pe aparate ce conțin ecran/monitor: calculatoare personale, laptop-uri, tablete, smartphone-uri și pe dispozitive speciale precum  e-reader sau e-book reader. Mediul de achiziție al unei cărți în acest format este cel de transmitere și descărcare a datelor prin Internet.

Un despozitiv e-reader memorează simultan mari cantități de informații, sute de romane. și are incorporată o tehnologie ce asigură ușurință în citire, cu reglaj propriu de iluminare al aparatului, astfel încât să nu necesită iluminat natural sau artificial în zona de utilizare, ceea ce reprezintă un mare avantaj.

Folosind cartea în format electronic nu consumăm hărtie și protejăm mediul, dar o carte în format fizic aduce o stare de liniște, de împlinire atât pentru autorul acesteia cât și pentru cititorul fidel. O colecție de cărți tipărite nu reprezintă doar o bogăție culturală, ci și o satisfacție personală.

Perspectiva scriitorului: folosind audiobook-ul, autorul își poate „regiza” citirea cărții, astfel încât publicul receptor să înțeleagă prin intonația și tonalitatea vocii, anumite pasaje pe care altfel nu le-ar vedea cu proprii ochi, decât dacă „ar citi printre rânduri.”

Cartea fizică reprezintă un trofeu pentru scriitor, prin numărul de vânzări, dar biblioteca fizică a cititorului poate fi și una virtuală, cu cărți stocate care să nu ocupe spațiu în locuința acestuia..

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2022.

In cautarea unui magazin de materiale de constructii

De câte ori o aud pe soția mea spunând: “Știi la ce m-am gândit?”, pe lângă răspunsul meu scurt “Nu”, sunt deja pregătit și focusat pe ideea că vom face unele schimbări prin locuință. Deci voi avea de lucru iar ca să mă răzbun puțin, o las pe ea să caute ceea ce dorește și consideră că este optim pentru atingerea obiectivului propus.

Luna trecută, am auzit aceste cuvinte, am oferit același răspuns și am așteptat continuarea. M-a lăsat să aleg între două propuneri de-ale ei: să ne închidem balconul ori să schimbăm tapetul în dormitor. Fiind obișnuit cu lucrările de renovare, am decis că amenajarea balconului reprezintă o prioritate, mai ales că se apropie sezonul rece, iar căldura din locuința va fi o problemă.

Primul pas a fost găsirea unui profesionist care să ne refacă structura astfel încât să putem monta geamurile termopan. Din păcate, specialiștii sunt tot mai puțini, dar până la urmă am găsit unul potrivit care ne-a oferit sfaturi și propuneri de reamenajare, pentru ca să fim mulțumiți.

Am ajuns la concluzia logică, că dacă tot ne reconfigurăm terasa, atunci să folosim materiale și componente de calitate care să fie totuși la prețuri rezonabile. De data aceasta, m-am ocupat personal de achiziția materialelor de construcții, având și o săptămână de concediu. Am găsit pe site-ul hornbach.ro produsele mult dorite: placă de BCA, ciment, plasă, polistiren extrudat, gresie, vopsea albă și tapet.

Polistirenul protejează incinta astfel încât frigul să nu pătrundă în interior, iar geamurile termopan care se închid ermetic, asigură o izolare completă a balconului. Prin aplicarea unei zugrăveli de culaore albă, balconul care fusese mic în urmă cu câteva luni, acum oferă senzația unui spațiu mărit.

Pe lângă această renovare, reconfigurare, am adăugat niște dulăpioare de culoare albă și o masă rabatabilă din lemn, care împreună cu scaunele pliante asigură un confort ideal. De câteva zile îmi servesc cafeaua de dimineață pe balcon, privind la crengile dezgolite și la dansul frunzelor îngălbenite care s-au prins într-un dans specific de toamnă.    

Seara, înainte de a mă culca, ies pe balcon, pornind lampa cu led, ce transmite o culoare galbenă liniștitoare și citesc câteva rânduri din cărțile lăsate pe o etajeră a dulăpiorului.

În cazul în care doresc să realizez anumite lucrări de precizie, folosesc lampa cu led din tavan, care prin lumina ei albă și rece, mă obligă într-un fel să intru grabnic în acțiune.

În zilele de week-end când este cald, deschid fereastra și-mi pun cana de cafea sau ceai, pe blatul de marmură din exteriorul geamului, privind spre oamenii care se plimbă singuri, sau cu animalele lor de companie.

Stând în bucătărie și privind spre balcon, un tapet plăcut și relaxant, face trecerea perfectă de la podea spre fereastră. Deci pot spune că am pus și tapet, ales cu greu datorită multitudinii de variante existe pe site.

Sursa foto: Album foto propriu

Trebuie să recunosc că această idee a soției mele, a fost una dintre cele mai bune, dar dacă eu nu mă ocupam intens, iar produsele de la Hornbach n-ar fi fost de calitate, acestea ar fi fost  realizate de către meșterul profesionist doar în vis.

Văzând rezultatele pozitive ale investiției, am început să caut pe același site, unele produse care ne pot ajuta în viitor, la redecorarea dormitorului, că parcă imediat aud din nou: “Știi la ce m-am gândit?”, dar de data aceasta voi spune “Da” și imediat voi prezenta oferta de produse necesare pentru noile amenajări! Așa se întâmplă că ai încredere în tine și când ai soluții optime pentru toate ideile, care nu vor mai deveni probleme!

Fragmente – La început de drum

Piftie se trezește la fel cum adormise. Adică obosit. Nu reuşise să doarmă bine ştiind că urma să devină un om pe propriile lui picioare. Reuşise prin amabilitatea unei mătuşi, să se angajeze ca operator la firma „Grande”, patronată de o altă rudă a acesteia.

Deşi era obosit, se simțea fericit, ca atunci în copilărie când primisese cadoul mult vista: primul trenuleţ, de lemn, pe care-l păstra şi acum, pe noptiera lui.

Piftie se mutase de la părinţi, într-o garsonieră cumpărată de acestia pentru el. Îşi luase de acasă patul, dulapul de haine, noptiera şi televizorul. Urma să-şi zugrăvească casa din primii bani. De fapt primii bani îi primisese deja, de la părinţi, care-l plătiseră fericiți pentru că scăpaseră de el.

 Cu aceste gânduri şi amintiri, Piftie merge ca să se îmbrace, în timp ce pune apă în filtrul de cafea, pe care-l primisese tot cadou.

 Îşi ia o pereche de pantaloni de stofă, un tricou cu nişte vulturi şi sandale verzi. O pornește grăbit spre bucătărie. Îşi toarnă cafeaua în ceaşcă şi începe să înghită. Se strâmbă, se uită în ceaşcă şi rămâne mirat constatând că cafeaua era incoloră, ca şi apa, având de fapt chiar gustul acesteia. Începe să regrete cafeaua îmbietoare pe care o prepara mama lui. În fine, se hotărește să fie un om responsabil şi se îndreaptă spre ușă. Își dă seama că a uitat ceva, nu știa încă ce anume și revine la baie. În timp ce capacul de la toaletă, se privește în oglindă. Constată că perciunii nu sunt identici și-și ia lama de bărbierit pentru a remedia problema fizică. După ce intervine pe partea dreaptă a feței, constată că partea stângă este diferită. Trece la repetarea operațiunii cu lama de ras pe partea stângă. După cinci minute, renunța definitiv la perciuni și-și privește ceasuș Era destul de târziu și nu trebuie să dezamăgească angajatorul chiar din prima zi.

Când să iasă din baie, constată că catarama de la sandele i s-au desfăcut. Ridică piciorul pe capacul de toaletă pentru a remedie problema, dar capacul nu este… Piftie se trezește cu piciorul în vasul de toaletă. Își ridică piciorul și începe să curgă apa din șosete/ Se uită în jur și decide să-și schimbe încălțările și pantalonii. Își scoate din mașina de spălat blugii și-i îmbracă. Renunță la șosete și se încalță cu o pereche de adidași.

Iese pe holul blocului când îşi aduse aminte că a uitat să-și ia cheile. Uşa între timp s-a blocat, închizându-se. Piftie stă în faţa uşii ascultând cum sună telefonul în apartamentul său. Probabil era mama lui care vroia să-i ureze succes pe noul său drum. Oftează şi o pornește în jos, pe scări.

Ajuns în faţa blocului, are o dilemă legată de direcția în care trebuie să pornească. Este derutat, motiv pentru care urcă în taxiul care tocmai adusese un client în scara de alături. Fericit că a rezolvat problema, Piftie dă indicații cu seriozitatea unui om responsabil:

  • La firma Grande!
  • Grande. Ok!

Taxiul pleacă în viteză, iar în câteva minute ajunge la destinaţie. Piftie zâmbește fericit, coboară tacticos şi intră în clădire. Ştia că trebuie să ajungă la etajul patru. Se urcă în primul lift care ajunge la parter. Înainte să apese pe butonul cu numărul patru, lângă el apare un japonez. Acesta intră repede şi apăsă pe butonul cu numarul nouă. Piftie se enervează şi apăsă din nou pe numărul patru. Ca replică, japonezul …. citețte mai departe.

Podcastul – o necesitate a zilelor noastre

Oamenii și argumentele lor

Oamenii sunt predispuși să aibă păreri, unele chiar diferite de a celorlați, pe care însă dacă le argumentează, acestia pot schimba opinii sau decizii la acele persoane verticale și conștiente, că adevărul absolut nu este doar al lor.

Sursa foto: Album propriu

Marile dileme și cele mai multe contradicții sunt cele legate de domenii, care sunt incerte, în care chiar nu există nimic cert, precum este politica.

Eu nu sunt expert în politică, dar o urmăresc și observ că este un domeniu unde nimic nu este așa cum pare… Mereu am dorit argumente de la votanți, referitor la opțiunile lor politice, indiferent de partidul/doctrina/omul pe care-l susțineau.

Astfel, în urma unor solicitări adresate în perioada unor alegeri electorale, dorind doar o argumentare a susținerii unuia sau a altuia dintre candidați, o mulțime de prieteni, colegi au ripostat printr-o manieră care nu este una normală, cea denumită „pumnul in gură”, renunțând la existența unui contact virtual între noi. Aceasta m-a dezamăgit, considerând că oamenii încă nu sunt pregătiți să poate oferi/verifica alternative, să aibă intuiția și gândire în perspectivă. Am fost dezamăgit de această lipsă de argumentare, mai ales de la unii colegi de facultate/master împreună cu care am învins fricile și temerile pe coclaurile munților, pe tiroliană, făcând escaladări și relaxându-ne la cafeaua cea de toate zilele, după serile obositoare când adormeam instantaneu sub fereastra unde se afla o pictură!

În contrast cu aceste opinii personale, trebuie să ne bucurăm că există și emisiuni și podcasturi care dezbat și prezintă informații legate de diverse subiecte de interes general. Omul din naștere este ființă care cugetă și este ca o trestie care se îndoaie sub puterea vântului dar nu se rupe!

Necesitatea unui  podcast

Un podcast trebuie să se adreseze unui public larg, care poate deține atât cunostințe minime, medii sau chiar avansate, astfel încât să rămână cu unele informații care să-l ajute într-un viitor apropiat sau îndepărtat. Un podcast poate să fie unul general care să ofere informații din domenii diverse sau să fie strict de nișă, bazându-se pe specializările celor care le realizează.

Un podcast trebuie să ofere informații utile, poate fi o simplă dezbatere, așa ca între prietenii aflați la un pahar de vorbă, însă nu trebuie să prezinte informații trunchiate, parțiale care pot duce la interpretări.

Sursa foto: Album propriu

Trebuie să fim conștienți că nimeni nu este perfect și nu cunoaște totul, pentru că atunci nu ar fi doar un om! Atunci când sunt transmise mesaje, receptorul trebuie să le descifreze corect, fără a avea anumite distorsiuni ale canalului de transmitere. Dacă o informație este ambiguă, publicul îl poate interpreta și uneori o pietricică poate deveni un bolovan.

În general sunt apreciatele acele podcasturi ce sunt de nișă, în care informațiile prezentate sunt verificate din perspectiva mai multor surse credibile și ajută la dezvoltarea personală, uneori chiar și profesională a ascultătorului. În acest mod, publicul ocazional devine rapid un public fidel.

Podcasturi despre tehnologie

În general, un podcast de tehnologie este apreciat de către cunoscători, astfel că publicul țintă al realizatorilor îl reprezintă persoana care este avidă de informații, are anumite cunostințe sau dorește să acumuleze mai multe date.

Sursa foto: Tehnocultura

Podcastul Tehnocultura este un podcast de cultură generală din domeniul tehnologiei, cu știri și comentarii pe multe subiecte legate de tehnologia pe care o folosim zi de zi., realizată de  Vlad Bănică și Manuel Cheța, care discută în termeni simpli, din confortul locuințelor (din Germania, respectiv Marea Britanie). Podcastul Tehnocultura este o continuare în online a unei emisiuni realizate de Manuel Cheța la o telviziune locală din Brașov, în perioada cât a locuit în acest centru universitar 2014-2015.

Am urmărit episodul 82 în care gazdele emisiunii Vlad Bănică și Manuel Cheța au dezbătut ca subiecte principale: malware pe iPhone (care persistă și când telefonul este închis), calculatoare încete (cauze și remedieri ce depind strict de utilizatori) și prizele deștepte (prizele inteligente care detectează consumul real al surselor conectate la priza acelei rețele).  

Urmărind acest postcast marca Tehnocultura pot face unele remarci pro și contra, argumentându-le astfel încât să nu apară confuzii.

„Mii de site-uri de top colecționează date fără consimțământ chiar înainte să se trimită formularul…” – induce panică pentru necunoscători care pot avea impresia că totul este sub urmărire, nu doar unele site-uri web. Este adevărat că timpul a fost scurt, dar o informare despre ceea ce reprezintă un formular online, un site prezintă mai multă relevanță  informațiilor pentru acel necunoscător în domeniu.

Eu fiind din domeniul tehnologiei prezentate de către cei doi moderatori, am înțeles perfect ce s-a prezentat și m-am bucurat de informațiile noi acumulate, deși uneori aveam impresia că mă plictisesc, fiind deja lucruri cunoscute, însă uneori, reauzind acele știri, putem vedea dincolo de valoarea informației, gândind în perspectivă și având noi idei, care duc spre alte întrebări.

Fiind realizat de români plecați din țară, acest podcast se adresează atât românilor din diaspora cât și celor aflați în țară. Este ca o discuție între prieteni unde se dezbat probleme cotidiene care țin de tehnologie, ceea ce reprezintă o idee mai mult decât perfectă.

Există podcastul ideal?

Cum aș vedea eu realizarea unui podcast daca aș fi în locul lor?  Nu aș schimba multe pentru că este interesant. dar pot oferi unele propuneri.

Eu aș prezenta la început un mic sumar, cu un intro specific și m-aș axa pe mai multe teme: cultură și tehnologie, nu doar cultura tehnologiei. Aș prezenta știri și informații și noutăți culturale: literatură (cărți), artă, muzică, filme românești, pentru a ne regăsi identitatea națională și apoi m-aș axa pe tehnologie.

Prezentarea unei informații trebuie să înceapă de la nivelul unui ascultător cu cunostințe aproape minime în acel domeniu, iar apoi mesajele să înceapă să se adreseze, pe același subiect și celor cunoscători.

Sursa foto: Album propriu

De asemenea, ar fi ideal să se realizeze și o scurtă istorie a unor componente/ramuri a tehnologiei, astfel încât publicul care urmărește un episod, să fie atras și de următoarele podcasturi pentru a se iniția și a aprofunda acel domeniu..

Ceea ce este important, îl reprezintă faptul că acest podcast este o punte de legătură între românii de pretutindeni, iar acolo unde comunicare nu există, nimic nu este…

Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2022.