Arhive etichetă: sotie

SuperBlog

Toamna este așa cum o vedem noi

Lasă un comentariu

Brr, ce frig este! Sunt aproape zero grade afară, dar simt frigul care-mi pătrunde în oase. Îmi pun mâinile în buzunare, îmi îndrept capul și privirea spre pământ mărind pașii. Văd trecând pe lângă mine niște umbre, care presupun că sunt oameni. Ajung în stația de autobuz și mă ascund în spatele unui copac dezgolit de hainele care s-au împrăștiat pe trotuar.

Arunc priviri scurte spre stânga, încercând să observ și să mă bucur de venirea autobuzului pe care-l aștept. Geaca mea neagră prinde culoare datorită unei frunze îngălbenite care-mi pică din cer. Of, Toamnă, de ce ai venit?

În contrast cu frigul și cu anotimpul pe care-l străbatem, o femeie elegantă trece relaxată printre oamenii din jur. Poartă o geacă roșie care emana fericirea, iar cizmulițele negre sunt asortate cu fustița verde, primăvăratică, care-i scot în evidență corpul perfect. Deși era trecută de 40 de ani, arăta mult mai tânără și mai energică decât mulți dintre noi, comparativ chiar cu unii adolescenți. Ea îmi surprinde privirea, îmi zâmbește și mă salută. Uimit, îi răspund cu un sunet oarecare după care sunt salvat de sosirea autobuzului.

După o nouă zi obositoare la servici, trec prin același peisaj monoton, specific zilelor gri-cenușiu, de Toamnă. Când eram copil mă bucuram de acest anotimp, în care gospodarii își culegeau recoltele, dar astăzi este doat o perioadă tristă care aduce boli precum răceli și gripe.

După ce m-am căsătorit, când ajungeam acasă și-i spuneam soției că mă doare capul, ea imediat venea cu o pastilă. Dacă mă durea gâtul, avea și pentru această boală un alt medicament naturist. În primele luni de la căsătorie, aveam pastile și vitamine nenumărate, dar uitam să le utilizez conform unui program bine stabilit. Încet dar sigur, am renunțat la pastile, dar nu pentru că sunt mai sănătos ci pentru că sunt… mai bărbat, adică nu mă plâng de dureri.

…

Totuși nu am reușit să simulez o stare bună de sănătate și astăzi, astfel că am ajuns cu greu acasă. După ce mi-am dezbrăcat geaca, am scos puloverul din rucsac și mi-am descheiat cămașa, am luat loc în pat. Eram terminat pentru că de la frigul de dimineață, la căldura de după prânz, nasul înfundat și durerea de gât își făceau de.. cap. Mai și strănutam, în reprize de câte două trei ture.

Mă gândeam să dorm până revine soția mea și să-mi revin. După câteva secunde, am ațipit și niște voci îndepărtate mă chemau… Am murit? Nu. Era soția mea care nu înțelegea ce este cu mine. I-am explicat prin semne: cap, gât… iar prin voce am folosit strategia strănutului repetat. Îmi pune mâna pe frunte după care-mi spune:

– Când ți-am dat vitaminele și suplimentele nu le-ai luat!

Îi fac semn din cap că abia aștept să le iau, pentru că sunt bune și vreau liniște, fizică și sufletească. Soția mea a ieșit din dormitor, vorbește cu cineva, probabil la telefon și revine cu o cutie de Naturalis Septocalmin Forte pe care o achiziționase printr-o farmacie online, de pe situl springfarma. Întâi îmi pune în brațe o tavă cu o ciorbă fierbinte, de pui.

Sursa: SpringFarma

Nu vreau să mănânc, dar văzându-i privirea, termin ciorba într-un timp record. Apoi îmi ia temperatura. Nu am prea mult, dar există. După alte zece minute îmi dă un drajeu de Septocalmin și-mi spune să-l țin în gură până se dizolvă. O ascult, ce să fac, doar sunt bolnav și ea este un doctor pentru mine. Pastila are un gust plăcut de mentol amestecat cu tei și soc. Hm!

În timp ce stau și gândesc, simt că brusc uit de stresul de la servici, durerea în gât dispare, iar nasul mi se desfundă fără a folosi picături specifice. Soția mea aduce o cutie cu cutiuțe… Îmi organiează vitaminele și suplimentele pe zile ale săptămânii și pe perioade ale fiecărei zi.

După câteva minute mă simt bine și mă decid să iau suplimentele și vitaminele specifice pentru că dacă la soția mea și-au făcut efectul, sigur voi avea și eu beneficii.

Soția mea se uită la mine, constată că am înviat și o pornește spre bucătărie după ce-și schimba costumașul albastru care-i venea perfect. Este timpul să dorm…

…

Dimineața mă trezesc cu o energie pozitivă. Oare ce s-a întâmplat? Mă simt mai bine. Of, tocmai visasem că rămâneam acasă, bolnav și stăteam la căldură…. O mână ușoare trece prin părul meu. Este soția mea care-mi face semn să mă pregătesc de plecare. Neavând timp să-mi pregătesc hainele, soția mea îmi făcuse și acest serviciu. Mi-a pregătit o cămașă albastră, blugii și geaca mea roșie.

După ce am servit micul dejun, mi-am luat drajeul de dimineață, apoi am pus în rucsac cutiuța cu vitamine și suplimente pornind agale spre stația de autobuz. Frunzele parcă își schimbaseră culorile fiind unele mai vesele, iar frigul parcă dispăruse ca prin farmec. Am crezut că se apropie Primăvara…

Sursa: SpringFarma

Ajuns în stație, mă așez lângă automatul de bilete pentru călători și privesc zâmbitor la cei din jur. Doamna cu fustiță apare și-mi zâmbește, iar eu îi răspund cu un salut vesel, moment în care-mi dau seama de unde o cunosc. Mi-a revenit și memoria! Îmi scot ochelarii și privesc altfel lumea!

Doamna este prietenă cu soția mea și împreună și-au cumpărat niște fiole pentru păr. Îmi amintesc că după prima folosire a produsului La Cabine, m-am speriat când am ajuns acasă. Intrând în sufragerie, am văzut o doamnă cu păr roșu intens, strălucitor și voluminos care stătea la fereastră. Am salutat-o repede și am fugit în bucătărie să o caut pe soția mea. Doamna respectivă a venit după mine, iar eu m-am panicat crezând că am intrat în alt apartament, dar m-am liniștit. Femeia roșcată era soția mea…

Sursa: SpringFarma

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2021.

Bancuri

Bancuri cu ardeleni

Lasă un comentariu

Doi ardeleni, Ion si Vasile.
Ion catre Vasile:
– Ma Vasalie, stai ca-ti manca cainele slana.
– Apoi manca pe muma-sa ca brisca-i la mine – zice Vasile

….

Intr-un tren doi ardeleni si un negru:
– Bre da tu nu esti de aici.
– Da, tatal meu este din Africa, dar mama mea este de aici.
– Pai cum?
– Pai tata a fost odata pe aici si a vazut-o pe mama si a inceput sa alerge dupa ea si a alergat si a alergat si a alergat…si asa m-am nascut eu!
Dupa vreo 5 minute ardelenii aveau o nelamurire:
– Mai dar stii ce ne intrebam noi? O fi prins-o pe maica-ta?

…

La ora de psihologie profesorul (ardelean) isi intreaba un elev:
– Stiti de ce nu folosesc indienii degetul acesta?
Intreaba el aratand al treilea deget de la mana dreapta.
Nimeni nu raspunde la intrebare.
– Fiindca este al meu!

….

Traversand o strada, un ardelean este izbit de o masina, dar nu pateste nimic.
Totusi, soferul ii pune cateva monede in mana ca sa impace lucrurile. Incantat, ardeleanul i se adreseaza:
– Veniti des pe aici domnule?

…

Ion isi cumpara de la Cluj un binoclu.
Gheorghe intreaba: Ce-i ala?
Ion : „E un instrument cu care poti sa vezi pâna hat departe si toate lucrurile le vezi ca si cum ar fi lânga tine.”
Gheorghe: „Mă,nu se poate asa ceva!”
Ion: „-Ba da, ma. Uite, aseara stateam la mine in curte si te vedeam ce te mai jucai cu nevasta-ta, cum o mai alergai, cum o mai iubeai…”
Gheorghe :”-Vezi ca nu-i bun de nimic? Eu aseara nici n-am fost acasa!”

…

 Ardeleanul, ajunge cu Dacia la o benzinarie. Neavind prea multi bani la el, il intreaba pe vanzator:
A: Cat costa litrul de benzina?
V: 10.000 lei.
A: Dar o picatura de benzina cat costa?
V: Pai… cat sa coste? O picatura?! Nu costa nimic!
A: Atunci picurati-mi si mie 20 de litri in rezervor!

….

I: De ce se culca ardelenii pe camp?
R: Ca sa se cultive!!

…

 Un ardelean vine acasa mai devreme de la camp si aude zgomote in dormitor. Se duce in fuga si-si gaseste nevasta desbracata complet, intinsa pe pat, transpirata si gafaind…
-Ce-i ma nevasta, ce ai?
-Am infarct…. zice ea.
Ardeleanul da sa fuga afara sa cheme pe doctor, cand copilul lui de 4 ani zice:
-Tata, tata, unchiu’ Gheorghe este sub pat in pielea goala…
Ardeleanul fuge inapoi, ridica patura si-l vede pe Gheorghe sub pat dezbracat si zice:
-Pai bine ma nenorocitule, nevasta-mea moare de inima si tu umbli ca un bezmetic prin casa in pielea goala de-mi sperii copilul…

…

Un pictor vestit, aflat intr-o drumetie in munti, intalneste o turma si se adreseaza ciobanului;
– Bade, imi dai voie sa-ti pictez oile?
– Esti nebun, omule? Lasa-le asa albe cum sunt…

…

I:- Stii ce au facut ardeleni cind au vazut prima data un vapor?
R:- Au bagat capul sunb apa sa-i vada rotile.

…

 Ion si Gheorghe la bar.
Dintr-o data Ion ii trage lui Gheorghe o palma.
Acesta zice:
– Ione, ma tu ai glumit sau ai dat in serios?
– Am dat in serios.
– Bine, ma ca mie nu imi plac astfel de glume.

…

In tren un ardelean si un oltean… si incepe ardeleanu sa manance niste slana cu rosii si cu branza.
Si la oltean i se face foame, si zice in gandu lui:
– „Ma, daca intru in vorba cu asta, poate imi da si mie”.
Se hotaraste si deschide vorba.
– Pe mine ma cheama Ionescu.
La care baciu se uita la el si zice:
– Apoi daca te cheama du-te…

….

Doi ardeleni intr-un bar.
– Cum sa fac sa ma las de fumat?
– Eu incerc de doua luni.
– Cu pastile ai incercat?
– Da, dar nu pot sa le aprind!

….

Doi ardeleni in gara la ghiseul de bilete:
– Domnisoara, doua belete.
– Da sigur, pana unde?
Gheorghe:
– Ii spunem?
– Nu
– Domnisoara, doua belete va rog.
– Sigur, dar daca nu-mi spuneti unde mergeti, nu stiu cat sa va cer.
Gheorghe:
– Ii spuniem?
– Apai spune-i.
– Noi merem la nunta.

….

Doi maramureseni calatoreau cu trenul.
Vine nasul.
– Biletele la control, va rog!
– Ma, Gheorghe, noi avem belet?
– No.
– N-avem belet, domn controlor.
– Bani de amenda aveti?
– Ma, Gheorghe, bani de amenda avem?
– No.
– N-avem bani, domn controlor.
– Va bateti joc de mine?
Bilet nu aveti, bani nu aveti. Atunci, ce dracu’ aveti?
– Ce-avem, ma Gheorghe?
– Avem abonament.

Bancuri

Banc – Alegerea soției

Lasă un comentariu

Un bărbat decide să se însoare. Are patru iubite. Le dă întâlnire la toate în același loc, la aceeași ora, aceeași zi. Cea care va ajunge prima, va deveni soția lui…

Ironia sorții: Toate patru au ajuns în același timp. Au aflat că participă la un concurs și au oferit premiul: poșetele în capul iubitului….

Ajuns la spital, a descoperit marea iubire…

Morala: niciodată să nu subestimezi femeile și nimic nu pare așa cum este!

Comice si haioase

Jurnal de pandemie

Lasă un comentariu

Încep să număr zilele de când stau acasă. Când citisem “Doi ani de vacanță” scrisă de Jules Verne, mi-am dorit să am și eu o vacanță lungă, dacă nu doi ani, măcar două luni. Mi s-a îndeplinit! Probabil mulți și-au dorit!

Am vrut să am timp pentru familie. Avem toți dar parcă am nimerit în altă familie.

Începutul este greu. Mi-am spus că voi scrie un jurnal dar am tot amânat, din lipsă de timp, de chef…

Prima zi am constatat cu adevărat că am doi copii. Fiecare țipa în stilul său. La servici aveam un zgomot constant, dar aici, tonalitatea și distanța propagării sunetului erau variate. După câteva ore am aflat că am vecini harnici. Au intrat în acțiune bormașinile și ciocanele.

Eram atât de agitat că-mi venea să bat pe cineva. Soția mea m-a trimis la cumpărături. Mi-a dat un caiet cu lista de produse necesare. M-am bucurat că pot ieși dar nu am făcut primul pas că m-au prins de picior. Copilul vroia să vină cu mine iar soția mea, ca să-mi atragă atenția să-mi iau declarația pentru ieșitul în exteriorul locuinței. Era să alunec pe scări, pentru că un vecin tot arunca găleți cu apă pe jos. M-am udat doar pe fund, pentru că picasem trei scări ca pe un derdeluș dar fără sanie.

Gunoiul pe care-l luasem de acasă, s-a împrăștiat pe jos. M-am apucat de făcut curat. Mi-am pus o  mască. Vecina de deasupra noastră trece pe lângă mine și comentează că ce fel de femeie de serviciu sunt dacă nu fac curat cum trebuie. O să vorbească cu șeful scării să mă schimbe. Eu nu apuc să zic nimic. Oricum, eu sunt șeful scării…. dar nu și femeie de serviciu!

Am plecat cu greu. Pe stradă era pustiu. Fericit mă îndrept spre primul magazin. Închis. Hm! Merg spre piață. Ca la un semnal, încep să iasă pensionarii, pentru că erau în perioada lor de cumpărături. Până să ajung la piață, coada era atât de lungă, că dacă mai întârziam un pic, puteam să stau la ea, din fața blocului.

După câteva ore, m-am întors acasă. Aveam o grămadă de produse. Pe drum am văzut o mulțime de câini care-și plimbau stăpânii. Atunci mi-am adus aminte că de câteva zile, au dispărut pisicile și  câinii vagabonzi, probabil i-au adoptat cei cu suflet de…libertate.

Ajuns în apartament, soția mea începuse să despacheteze și făcuse ochii mari dar nu a spus nimic. Luasem toate verdețurile din piață, pentru că nu știam care-i mărarul. Oricum la ciorbă, se aruncă orice verdeață în apă clocotită și gata mâncarea.

Soția mea a scos cartofii. AM luat și roz și albi, că nu se știe. La fel și ceapă, roșie și albă. Ulei am luat și de soia, de floarea-soarelui, de măsline, de palmier, că deh, nu scria exact de care trebuie.

Galant, o ajutasem pe soția mea să pună mâncarea în frigider; trei tipuri de salam, două de unt, cinci de brânză. Apoi am luat dulciurile și le-am pus în cămară, alături de cele cinci pâini. Eu nu cumpăr în exces, doar ceea ce trebuie, dar și ca să fiu sigur, că este ce trebuie.

După o oră, terminasem de așezat cele cumpărate și-mi deschisesem o bere, restul baxului punându-l tot în cămară, lângă baxurile de apă și de vin.

După o săptâmână de stat în casă știam zgomotele copiilor, ale bormașinii și urmăream panica informațiilor de știri. Stăteam la televizor și mâncam, adică ronțăiam

După trei săptămâni, soția mea a decis să plece cu cei doi copii ai noștri la părinții ei, la țară. Am încurajat-o și chiar am condus-o până la gară, trecând prin trei filtre de poliție. Cred că erau singurii călători din tren. S-a simțit ca Regina Maria când călătorea cu trenul regal.

Singur acasă! Mi-am făcut provizii de băutură și dulciuri, pentru că de mâncare gătită, era plin frigiderul. Soția mea mi-a spus să am grijă să nu se strice mâncarea. Am ascultat-o. În trei zile am terminat tot ce era prin frigider, chiar și băuturile din cămară, că, deh, trebuie să alunece mâncarea.

Vorbesc seara cu ea la telefon și aud strigătele copiilor teroriști. Adică ai mei. Cu două zile în urmă, am fost și i-am scos siguranța din tabloul electric al vecinului cu bormașina, iar de atunci s-a făcut liniște. Stă pe întuneric. Cred că are impresia că i-au tăiat curentul electric pentru neplată!

Azi este a treia zi consecutivă când îmi cumpăr măncare și băutură pentru o săptămână. Până la urmă voi reuși.

M-am apucat de gătit că s-a terminat mâncarea. La început mi-am făcut omletă dar găsisem totul scrum. Plecasem pe balcon să savurez o cafea. Apoi am trecut la prăjit carne. Uneori reuseam, alteori doar o încălzeam. Mi-au ieșit bine cartofii prăjiți.

Chiar ieri făcusem un meniu complet, gătit; cartofi pai și pulpă de pui. A fost un pic de fum dar nu au mai venit pompierii. S-au obișnuit vecinii cu fmul produs de mine și n-au mai alertat autoritățile. Ieri uitasem de focul de pe aragaz pentru că fusesem să scot hainele spălate din mașina de spălat, operațiune efectuată în urmă cu o săptămână.

Am constatat că s-a defectat cântarul. Ultima oară când îl folosisem era bun, acum se dă acul peste cap. Soția mea s-a cântărit ultima oară, înainte de a pleca cu teroriștii noștri. Avea 56 de kg, aproape jumătate cât mine.

Mă duc în cămară să iau niște ronțănele. Mă sperii! Nu că nu aș avea ronțănele, dar mă chinui cu greu să intru pe ușă. O fi plouat și a intrat ușa la apă! Nu-i nimic, mă intind de pe geamul din balcon și găsesc eu ceva. Reusesc, în timp ce observ un deghizat, că se uită ciudat la mine, de pe acoperișul casei.