Imagine cu un gândăcel
Toate articolele scrise de Mendre
Fragmente: Aparențe
Liniștea din jur este întreruptă de sunetul alarmei de la telefon. Întind mâna spre mobil, lovind veioza din spatele cănii cu apă și împrăștii cartea, cana și telefonul pe jos. Sunt prea obosit ca să le ridic și decid să mă odihnesc, cu ochii închiși, câteva secunde.
Se pare că au trecut repede secundele, pentru că aud ușa de la intrare, al vecinului, cum se închide în grabă, după care se aud niște zgomote specifice unor pași grăbiți. A plecat vecinul, iar la trei minute după el, trebuie să ies și eu, care încă sunt în pat! Mă ridic repede și mă îndrept spre baie, îmi scot pijamaua și-mi recuperez niște haine de pe canapeaua din sufragerie în timp ce mă clătesc pe ochi. Îmi iau periuța de dinți, pun pasta și mă frec ușor, folosind doar o mână, pentru că cealaltă era ocupată cu îmbrăcatul pantalonilor.
În două minute îmi clătesc gura, trag cămașa peste pantaloni, mă încalț și alerg pe ușa apartamentului. Cobor scările dar revin ca să-mi iau cheia din cuier și să încui locuința. Reusesc cu greu, dar pierd timp. Ies pe stradă și alerg, întrecându-l pe vecinul care face jogging. Când mă apropii de stație, observ autobuzul cu numărul obișnuit 2022, cum pleacă din stație, iar locul din spate, acolo unde stăteam eu mereu, era gol.
Oftez și caut un taxi. Telefonul mobil nu se afla în buzunarul pantalonilor, ceea ce-mi aduce aminte că acest obiect indispensabil face baie pe covorul din dormitor, în apa care a curs din cana căzută de pe noptieră.
Nu am timp să mă întorc acasă, așa că o pornesc grăbit spre stația de taxi care este mai goală decât propriul meu frigider. Aștept, că nu am ce face.
Prin fața mea trece bătrânica de la etajul patru. Mă vede și-mi zâmbește:
– Bună dimineața!
– Bună dimineața.
– La servici?
– Am pierdut autobuzul și nu am telefon să sun la taxi.
– A, am eu telefon dar e model vechi cu butoane…. – spune bătrânica.
– Este perfect! – exclam fericit.
Iau telefonul mobil și mă gândesc să sun la birou să anunță că întârzii. Apelez numărul unui coleg, un număr ușor de reținut. Apelul este preluat cu greu, probabil pentru că era un număr necunoscut: …citeste mai departe
Imagine din nori
Imagine – Aproape de Cer
Imagini de vară
Fragmente – Frunze îngălbenite
Mă ridic încet din pat și privesc spre ceasul vechi care ticăie. Trebuie să o pornesc spre redacție. Am o zi agitată, dar totuși plictisitoare. Am obosit să fac relatări despre crime, accidente, violuri pentru că uneori am impresia că viața este o continuă tragedie.
Mă pregătesc de plecare și constat că timpul nu-mi este prieten, pentru că am uitat să schimb setarea alarmei la telefonul mobil și astfel m-am rezit ceva mai târziu, nu cu mult, doar cu două ore! Este clar, dacă nu mă grăbesc o să am o nouă zi ratată.
Renunț la obiceiurile mele de dimineață și mă îmbrac pe fugă, cu primele haine pe care le găsesc. Alerg spre ieșire, caut cheile care-mi căzuseră sub cuierul de haine. Mă pun în genunchi și mătur cu mâna zona de sub dulăpiorul de papuci. Mă umplu de praf dar găsesc obiectul căutat. Deschid ușa și apoi o încui rapid, coborând scările în timp ce-mi șterg praful de pe genunchi, de la pantaloni.
Ajung la mașină și constat că am o problemă neprevăzută, fiind blocat de un alt autovehicul care a parcat complet aiurea. Mă enervez și desenez niște cuvinte nu prea frumoase, cu praful pe parbrizul mașinii parcate în calea mea. Iau mobilul și sun după un taxi, în timp ce mă îndrept spre zona de unde ar putea să apară mașina salvatoare, moment în care mă împiedic și cad în spate, iar o mașină ce se deplasează cu o viteză mare, tocmai îmi atinge vârful pantofilor sport.
Mă uit buimac în jur și văd un câine, care stărea printre picioarele mele, acesta fiind cauza căzăturii mele. Mă rdic, mă șterg de praf și privesc spre cățelul care se uită fix în ochii mei. Aș vrea să mă enervez, dar îmi aduc aminte, că dacă nu cădeam, acum sigur eram la spital. Zâmbesc mulțumitor către cășelul care se apropie de mine și-mi sare în brațe. Apare taxiul și mă grăbesc să urc, moment în care șoferul spune:
– Fără animale!
– Dar… – atât apuc să spun și văd un mesaj de la serviciu în care mi se spune că am întârziat și am fost înlocuit cu un alt coleg.
Oftez și trimit un mesaj că sunt bolnav, după care mă uit la șoferul care era furios că am un câine în brațe și-i răspund:
– Bine, continuă cursa singur – apoi ies și trântesc portiere mergând în parc spre disperarea și însoțit de unele cuvinte obscene ale șoferului.
Între timp primesc răspuns la mesajul de la seviciu: “Sănănătate, ne vedem mâine”. Super. Acum am timp să merg să dorm, gândesc eu dar picioarele mele continuă să mă ducă spre parc. Mă opresc la o bancă vopsită în verde închis și mă asez. Mă uit la o femeie care traversează grăbită zona și-mi obsearvă privirea, răspunzându-mi cu o privire de gheață și un deget dus la cap. Oftez. Se pare că încă nu s-a născut femeia care să-mi fie soție și eu sunt deja bătrân. Acum 4 zile am împlinit 31 de ani. În copilărie mereu mă gândeam că după vârsta de 25 de ani, devii un om bătrân. O frunză îngălbenită îmi cade pe cap. Mă scutur și privesc spre cer. Toamna începe să-și facă simțită prezența… citeste mai departe
