Arhive etichetă: soarta

Scara

Fiecare om care se naşte începe să urce pe scara vieţii.

Aşa cum ne folosim de o scară pentru a ajunge acolo unde avem treabă, să facem ceea ce avem în obiectiv, aşa urcăm zilnic, câte o treaptă spre Cer, acolo unde vom ajunge cu toţii, mai devreme sau mai târziu.

Când urcăm treptele vieţii, trebuie să fim atenţi să nu călcăm pe cineva fizic, sau pe sentimentele cuiva.

Această scară nu o putem abandona decât atunci când ajungem la capătul ei. După fiecare treaptă, putem avea regrete sau nu, dar nu mai putem reveni pe treapta precedentă.

Indiferent de problemele noastre fizice și psihice, noi ne continuam ascensiunea. Ne putem opri doar pentru a medita asupra existenței noastre.

Dacă suferim psihic, înseamnă că suntem vinovați pentru ceva anume, avem remușcări, constiința lucrând împotriva noastră.

Dacă avem boli fizice, trebuie să ne gândim din ce motive, suferim aceste repercursiuni.

Dacă ne doare piciorul, poate am fugit de probleme, lăsând pe unii și alții baltă.

Dacă ne dor mâinile, poate am aruncat prea des vina anumitor greșeli asupra unor nevinovați.

O durere de măsea poate fi provocată din cauză că am gustat anumite ″fructe interzise″.

Suferind de spate, poate fi o urmă a deselor lingușeli și plecăciuni la cei importanți…

Stomacul ne  doare din propria nepăsare iar durerea de cap le duce pe toate, căci mintea ne conduce.

Important este cum ne simțim când ajungem la capătul scării, al propriului nostru drum, contează mai ales ce vedem privind  în urma noastră!

ALEGE-rea

Dacă este albă sau este neagră…. uneori trebuie să alegem.

În cursul vieții avem de făcut o multitudine de alegeri, de luat multe decizii şi hotărâri.

Noi nu putem alege părinții, sexul și data nașterii dar în rest, totul este la o libera noastră gândire, care uneori necesită o complicată alegere.

Trecând prin etape ale vieții, putem conștientiza în timp că alegerea de azi este un indicator de sens al destinului de mâine. Poate din acest motiv, multe persoane se decid greu în anumite privințe.

Uneori, dacă ai noroc, amânarea duce la ușurarea deciziei, dar în același timp poți pierde anumite oportunități.

Când îți alegi persoana potrivită pentru a întemeia o familie, trebuie să privești în perspectivă, bazându-te pe inimă și suflet.

Când îți decizi partea profesională, trebuie să iei în calcul relațiile cu colegii, tehnologia și dorința de a învăța și a progresa în mod continuu. Viitorul este aproape programat din momentul finalizării cursurilor. Adevărata decizie este atunci când ne alegem direcţia de mers…

Alegerea concediului este de asemenea ceva greu, ai vrea să te relaxezi, să vezi multe, să cunoști tot, să călătorești mult, dar timpul este scurt.

Totul depinde de noi. Orice decizie, oricât de minoră pare la început, se va dovedi cât de importantă este în timp.

Trebuie să alegem astfel încât decizia noastră să nu fie în detrimentul altora, atât cu voie, cât și fără voie,  sau fără a ne gândi măcar …

Dacă toți ar gândi pozitiv, viața ar fi în general mult mai frumoasă!

A alege nu este atât de greu, dar trebuie să ne asumăm decizia! Nu putem da un „undo” deciziilor din viaţa reală!

(IN)COMPETENŢA

În viaţa de zi cu zi, mereu ne întâlnim cu anumite persoane, locuri, sau situaţii.

Uneori suntem depăsiţi de evenimente, de situaţii, de realitate în general. Acest lucru nu înseamnă că suntem incompetenţi…. în viaţa de zi cu zi!

Omul, oricât de „slab” ar fi, la figurat vorbim, este competent în ceva. Toţi ne naştem cu un har, dar trebuie să-l „cultivăm”, nu să ne contemplăm în obişnuinţă….

O persoană care nu se regăseşte la locul de muncă, nu înseamnă că nu poate fi bun, în alt loc. Poate acel loc nu i se potriveşte.

Fiecare om, a fost, măcar o dată în viaţă, la un moment dat, într-un loc nepotrivit.

Omul are o viaţă ca un puzzle, pe care dacă nu-l completezi corect, poţi pierde timp, ani…viaţa….

Fiecare om, aşa cum este îndrăgit măcar de o persoană, aşa este şi priceput în ceva anume, trebuie doar să descopere, în timp util, acel „ceva”.

Viaţa ar fi monotonă, dacă ar decurge planificat , normal…. ar urma un curs obişnuit….

Totuşi sunt persoane care se cred competente în orice, dând chiar sfaturi şi indicaţii, pe care, nici ei nu le-ar urma.

Omul discerne, este o fiinţă gânditoare, de aceea se deosebeşte de celelalte fiinţe, dar uneori uită să folosească această calitate importantă.

Un om competent, prin lupta dură cu viaţă, poate face faţă celui care se crede superior dar de fapt, este un incompetent…

Noi singuri ne decidem destinul şi punem piesele de puzzle acolo unde considerăm că le este locul….

PSIHOLOGIA VIEȚII – STIMA DE SINE

Omul în general este interesat de imaginea sa, pe care o prezintă celorlați, impresia pe care o lasă altor persoane prin comportamentul său public.

Αutοрrеzеntarеa еѕtе de fapt ο fοrmă prin care se controlează іnfοrmaţіa ре carе іndіvіdul ο οfеră celor din jurul său, dеѕрrе еl înѕuşі. Рrіn această autοрrеzеntarе ѕе tranѕmіt іnfοrmaţіі care sunt în cοncοrdanţă cu ѕcοрurіlе ре carе emițătorii mesajului şі lе рrοрun, іnfοrmaţіі cе cοntrіbuіе la rеglarеa іmрrеѕііlοr dеѕрrе ѕіnе. Deși în general, această autoprezentare, imagine se definește ca imagine publică a persoanei respective,, în lіtеratura dе ѕреcіalіtatе a psihologiei, aceasta ѕе еvіdеnţіază prin definirea a dοuă ѕtіlurі: ѕtіlul aѕеrtіv şі ѕtіlul рrοіеctіv. Stіlul aѕеrtіv reprezintă de fapt ѕtіma dе ѕіnе înaltă şі ѕtabіlă, în timp ce ѕtіlul рrοіеctіv cοrеlеază cu acea ѕtіmă dе ѕіnе  ѕcăzută şі de o anumită frіcă, dе еvaluarе nеgatіvă.

Αutοрrеzеntarеa reprezintă strategia utіlіzată dе οamеnі реntru a-și fοrma іmagіnеa a cееa cе doresc ѕă gândеaѕcă alţіі dеѕрrе еі. Рrοcеѕеlе carе sunt modelatoare ale ѕtіmei dе ѕіnе ѕunt numеrοaѕе și aparțin întregii vieți, atât cοріlărіеі cât mai ales vіеţіі adultе.

Оmul ca fііnţă, gândеştе mult, рrοfund şі-şі cοοrdοnеază vіaţa duрă crіtеrііlе ре carе lе cοnѕіdеră ca fііnd cеlе maі bunе.

Рrіmіі рaşі dіn vіaţă, au un rοl іmрοrtant în еvοluţіa vііtοarе ре trерtеlе ехіѕtеnţеі umanе. Νіcіοdată οmul nu рοatе fі ѕіgur că alеgе οрţіunеa реrfеctă реntru că,dе multе οrі acеaѕta nu ехіѕtă. Duрă fеlul în carе a fοѕt mοdеlat la vârѕta cοріlărіеі, οmul îşі aѕumă anumіtе rіѕcurі, ѕtatute ѕοcіalе ѕtabіlіndu-şі еtaреlе ехіѕtеnţеі ѕalе, bazatе ре ţеlurі şі іdеalurі рrοрrіі.

Ѕοcіеtatеa рrіn cееa cе rерrеzіntă, aѕіgură іndіvіduluі cadrul dеzvοltărіі реrѕοnalіtăţіі ѕalе, tірarе dе gândіrе (mеntalіtăţі) şі dе cοmрοrtamеnt, rеlaţіі іntеrреrѕοnalе şі mіjlοacе dе traі, tοatе acеѕtеa rеunіtе într-un anѕamblu unіtar, într-un ѕіѕtеm carе еѕtе fοartе bіnе οrganіzat, рrіn carе іndіvіdul dеvіnе dереndеnt dе cadrul ѕοcіal.

   Atât vіaţa іndіvіduală cât și cea cοmunіtară ѕunt în marе măѕură іnfluеnţatе dе către ѕοcіеtatе, aѕtfеl încât omul deține реcеtеa mοdеlеlοr ѕοcіο-culturalе de care  aрarţіnе. Рrіn acеѕtе mοdеlе create, individul, maі mult ѕau maі рuţіn іntеrіοrіzat ѕе adaрtеază cеrіnţеlοr ѕοcіеtăţіі.

Ѕtіma dе ѕіnе ѕе rеfеră la mοdul în carе nе autοеvaluăm, nе vеdеm nοі în οglіndă рrοрrіa іmagіnе, la cât dе bunі nе cοnѕіdеrăm cοmрaratіv cu cеіlalțі ѕau cu рrοрrііlе nοaѕtrе ѕtandardе, еa ехрrіmă măѕura în carе nе accерtăm ѕau nе aрrοbăm ре nοі înșіnе.

Ѕtіma dе ѕіnе rеflеctă cât dе mult valοrăm în рrοрrіі nοştrіі οchі, ехрrіmă ѕеntіmеntеlе față dе nοі înșіnе ca реrѕοanе, atіtudіnеa favοrabіlă ѕau nеfavοrabіlă față dе nοі. О реrѕοană carе ѕе dеѕcrіе ре ѕіnе maі dеgrabă în tеrmеnі рοzіtіvі, va avеa ο іmagіnе dе ѕіnе рοzіtіvă șі un nіvеl rіdіcat al ѕtіmеі dе ѕіnе, în tіmр cе ο dеѕcrіеrе în tеrmеnі рrеdοmіnant nеgatіvі a рrοрrіеі реrѕοanе ехрrіmă ο іmagіnе dе ѕіnе nеgatіvă șі un nіvеl ѕcăzut al ѕtіmеі dе ѕіnе.

Fіеcarе реrѕοană arе ο anumіtă tοlеranță față dе рrοрrііlе ѕlăbіcіunі  față dе ѕіnе,  іmрlіcіt șі față dе alțіі. Ιmрοrtant еѕtе ca ο реrѕοană ѕă ѕе accерtе ре ѕіnе, ѕă ѕе aрrеcіеzе  реntru cееa cе facе maі bіnе, cοntrіbuіnd aѕtfеl la autοrеѕреct șі încrеdеrе în ѕіnе. Ιmрοrtant еѕtе ca mеrеu ѕă ехіѕtе un еchіlіbru întrе autοaрrеcіеrе șі autοcrіtіcă. Реrѕοana carе cadе în ехtrеma unеіе dіntrе cеlе dοuă, rіѕcă ѕă nu maі cοncеaрă adеvărata rеalіtatе.

Ιmagіnеa dе ѕіnе, еѕtе οglіnda реrѕοnală, ѕе caractеrіzеază рrіn cum nе vеdеm nοі înѕіnе. Ѕе rеfеră la mοdul în carе fіеcarе îșі реrcере рrοрrііlе caractеrіѕtіcі fіzіcе, еmοțіοnalе, cοgnіtіvе, ѕοcіalе șі ѕріrіtualе.

Fiecare individ trebuie să aibă o stimă de sine ridicată, pentru că nu trebuie să se compare cu alții, chiar dacă trăim într-o societate, fiecare om, în felul său, este unic!

Stima de sine depinde de moralul și de caracterul personal, de gândurile și emoțiile care străbat psihicul nostru și modul cum reacționăm la stimulii externi.

Psihologia vieții – anxietatea

Tot mai des auzim că oamenii suferă de anxietate. Omul nu este bolnav fizic dar psihic, în general omul este inadaptabil.

Oamenii devin anxioşi în situaţii care pentru majoritatea oamenilor nu sunt anxiogene, prin intermediul procesului condiţionării. Pentru a modifica acest model de comportament eronat şi dezadaptativ, omul trebuie să înveţe să asocieze situaţia anxiogenă cu o stare psihică pozitivă. Conform specialiștilor din doemniu, a psihologilor, reacţia anxioasă este declanşată de anumiţi stimuli „cheie”.

Anxietatea nu este boală doar o stare care se poate vindecă, cu condiția identificării situației care a generat-o.

Ce poate fi la baza anxietății? Pot fi unel trăiri emoţionale de tip: panică, depresie sau furie care implicit înfluențează starea fizică a omului prin reacţii fiziologice prin: tahicardie, senzaţii de sufocare, dureri de stomac, ameţeli, paloare și chiar roşeaţă în obraji. Nu înseamnă că toate persoanele care sunt îmbujorate suferă de anxietate!

Majoritatea oamenilor sunt anxiosi și tensionați în fața amenințărilor stresante. Asemenea trăiri reprezintă niște reacții normale la stres. Anxietatea este considerată anormală atunci când apare în acele situații când majoritatea indivizilor le pot controla cu ușurință.

Tulburările anxioase includ un grup de tulburări în care ori anxietatea este sindromul principal ( anxietate generalizată și tulburări de panică) sau este trăită atunci când individul încearcă să-și controleze anumite comportamente inadaptate.

Frica este o reacţie emoţională cu caracter adaptativ pentru că în cazul unor ameniţări, aceasta mobilizează individul să ia anumite măsuri pentru a-și salva viaţa. Acest mecanism funcţionează şi în cazul fricilor psihologice, determinând subiectul să întreprindă acţiuni de autoprotecţie.

Teama moderată duce la creșterea stării de percepție și la capacitatea de concentrare a atenţiei, astfel încât gândirea să fie mult mai clară şi mai rapidă. Teama  mobilizează energiile și implicit activează reflexele astfel încât persoana respectivă să fie în stare să acţioneze mai repede şi mai bine.

De multe ori, frica sau temerile iraționale apar când individul se simte şi se comportă ca în cazul unui pericol major, dar pur și simplu în situaţia unui pericol minimal sau chiar inexistent, ori existent doar în mintea acestuia.

Anxietatea este definită de specialiştii în psihologie și terapie ca fiind o teamă difuză, fără un obiect bine precizat. Individul trăieşte o încordare continuă, simţindu-se permanent ameninţat. Acesta este extrem de nervos mai ales că nu înțelege ce anume îl sperie atât de tare.

Filosoful Bertrand Russell a remarcat rolul important al familiei în viața individului, susținând că omul care trăiește singur, îți uită sau își renegă sentimentele devenind deseori o persoană rea. Răutatea vine de la lipsa afecțiunii, a relațiilor și implicit induce necontenit, o stare de supărare, anxietate și de nefericire.

Psihologul Irvin Yalom a susținut în urma propriilor cercetări că „dragostea, anamneza, bolile, anxietatea lui sunt elemente fragile ce trebuie explorate astfel încât să ofere încredere unui individ”.

Psihologul Cosnier a constatat că relaţia stresului cu emoţiile negative este absolut evidentă. Când individul este stresat simte emoţii de frustrare, de anxietate, de agasare, de teamă sau chiar de depresie. Relaţia stresului cu anxietaea se bazează pe principiul interelaţiilor dintre somatic şi psihic.

Anxietatea apare în general provocată de individul în sine, de reacțiile și percepțiile acestuia. De multe ori totul ține doar de mental. Omul poate scăpa de anxietate. Cum?  Omul este liberul său arbitru.

Implicare și responsabilitate

     De aproape trei decenii, România trăieşte experienţa democraţiei, aflându-se în faţa unor multiple provocări de ordin social, economic şi politic. Una dintre cele mai importante probleme este cea a comunicării bilaterale dintre sfera politică şi societatea civilă. Statul român şi-a structurat în timp, diverse mecanisme de dialog social şi negociere politică, tocmai în speranţa soluţionării acestei probleme.

     Noţiunea de implicare civică şi profilul persoanei active şi implicate în viaţa publică au căpătat noi valenţe, dezvoltându-se odată cu societatea şi condiţiile socio-umane şi politice apărute. Cu alte cuvinte, implicarea civică s-a transformat treptat într-un rol din ce în ce mai important şi atribuit din ce în ce mai frecvent sectorului tânăr al societăţii-tinerii și a celor care doresc să preia inițiative în probleme stringente.

     Oamenii sunt influenţaţi în deciziile lor de stările sufleteşti prin care trec. În perioade anilor de liceu, acestia şi-au format anumite păreri și idei, care pe timpul facultăţii sunt consolidate sau, uneori după caz, schimbate radical. Afectivitatea acestora este influenţată de realitatea din jur, cea pe care o redescoperă la fiecare pas.

     În perioada studiilor, tinerii se axează pe lângă cele specifice vârstei lor şi la studiul societăţii, atât pentru a cunoaşte mai multe cât şi pentru a descoperi modalitatea de a se dezvolta profesional. La început de drum mereu este greu atât găsirea succesului cât și a reuşitei, în general. Primii paşi sunt îndreptaţi către activităţi nonprofit, prin care se acumulează experienţă. Aceasta își lasă deseori amprenta asupra cursului vieții, în timpul care va trece.

     Una dintre problemele care intrigă și implică mai multe persoane și asociații sunt cele legate de exploatarea bogăției naționale de câtre alte corporații (Roșia Montană) ți defrișarea pădurilor atât de mult susținută prin legi de conducătorii noștrii.

    Legat de Roșia Montană se cunoaște că locul este unul perfect pentru activități turistice iar politicul, a încercat în repetate rânduri să preia bogățiile reale, printr-o exploatare defectuoasă atât asupra oamenilor cât și a zonei respective. S-a dorit o izolare a regiunii, o sărăcie care să bântuie pentru a se exploata aurul, de către companii străine, care urmau să-și ia marile profituri. Astfel se distrugeau ținutul, natura, iar oamenii trebuiau să migreze și implicit țara noastră, devenea din nou mai săracă.

     Indiferent de problemele care apar în activităţile sociale, politice, nu trebuie doar căutaţi vinovaţii, trebuie oferite soluţii şi să se intervină ca problemele care au apărut o dată, să nu mai reapară.  Totul depinde de oameni, pentru că toate se realizează pentru oameni. Turismul ne poate dezvolta țară, putând fi de asemenea, o pistă de relansare comercială.

     În prezent, oamenii devin mai responsabili iar încet dar sigur, simțul civic va îndruma cetățenii și va proteja natura, aceasta fiind mai importantă decât orice altă bogăție materialistă.

       Speranța moare mereu… ultima!