O dimineață mohorâtă pare să prevină oamenii despre modul în care se va desfășura ziua. Autobuzele cu angajații companiei opresc în fața intrării. În jur de 50-60 de persoane coboară agale, pornind precum niște oi duse la abator, spre poarta de la intrare. Privesc în jur și constat că natura este frate cu românul, deoarece păstrează și amplifică starea acestuia.

Mă opresc să-mi iau o cafea în timp ce-mi privesc ceasul. Mă retrag în zona de relaxare din exteriorul companiei și aștept să-mi apară prietenii de cafea. Este o zi agitată ca de obicei și fiecare este preocupat atât cu treburile din ziua anterioară  cât și cu probleme zilei curente. În jur se află câteva persoane izolate, de parca s-ar teme de o pandemie. Îmi termin cafeaua și încep o vizită prin companie, moment în care se aude sirena ce anunță finalizarea perioadei de relaxare. Pe drum răspund la telefon, îi ascult pe cei cu care mă întâlnesc, fiecare având câte o problemă de rezolvat. Până intru pe ușa biroului, am zece probleme de care am fost informat și-mi reamintesc decât vreo trei.

Mă apelează secretara ca să merg la managerul companiei. Oftez și mă îndrept în direcția unde am fost solicitat. Între timp, aflu că unul dintre subordonați primisese mai multe lucruri de făcut și le cam încurcase, iar producția a avut de suferit. Un șef de atelier se plânge că nu-i funcționează utilajul care nu dă semne alarmante. Îl întreb ce problemă a descoperit și-mi spune că nu este treaba lui să știe, dar nu funcționează instalația cum trebuie. Verific și totul pare în regulă. Continui deplasarea către biroul managerului și aflu după o discuția cu alți doi șefi de departament că de fapt utilajul defect nu era cel sesizat de șeful de atelier. Oftez și mă enervez: comunicare ineficientă.

Ajung la secretara managerului care mă privește cu aceeași figură acră consacrată și-mi face semn să intru. Secretara are doar o singură iubire și plăcere în viață: pisica ei. Oare cum o suportă? Pisica…

Ajuns în birou, managerul îmi cere date despre problemele sesizate de departamentul de producție de care eu nu știu. Acesta se ia cu mîinile de cap și-mi spune:

– Ce se întâmplă în firmă?

– Lipsă de comunicare. Oamenii sunt retrași și totul este un haos din lipsă de concentrare și gândire. Am devenit roboți umani – spun eu, așteptând o serie de critici agresive.

– Așa este. Nu suntem centrați pe cauze, ci doar pe efect. De fapt, vrea să găsești o soluție ca să facem oamenii comunicativi, să destindem atmosfera.

– Să facem o petrecere… o sedință?

– Am făcut des aceste activități și nu au avut efect.

– Să facem un team building de câteva zile… – spun eu cu gândul la concediu, la o vacanta la mare.

– Bună idee! Ocupă-te tu! – spune managerul în timp ce privește niște documente și se sperie. Avem doi oameni, care au adus două firme diferite ca să facem aceleași lucrări… să plătim de două ori același serviciu… Ai timp până mâine să stabilești un team building.

– Trebuie să  dureze o perioadă mai lungă, căci sunt multe probleme!

– Tu decizi – spune managerul iar eu simt că pot decide o schimbare în bine pentru firma unde mereu mă simt obosit. Discută cu fetele de la departamentul de Dezvoltare Personal.

…

Primul minus pe care-l observ în companie este lipsa de comunicare, de empatie, deci discut cu colegii de la Dezvoltare Personal să caute traineri pentru cursuri. Locația trebuie să fie undeva departe de locul în care muncim, ca nu cumva cineva să se răzgândească și să abandoneze proiectul propus de mine. După o scurtă dar profundă gândire, m-am decis să aleg ca loc de recreere și de socializare, un hotel la mare.

Hotelul trebuie să fie aproape de mare, astfel încât să putem petrece câteva clipe plăcute sub briza mării, călcând peste nisipul fin al plajei. Locația trebuie să aibă vedere spre plajă dar și în altă zonă, astfel încât dacă sunt persoane alergice la mare, să nu fie în suferință. Dacă există zonă cu verdeață este și mai bine. Hotelul trebuie să fie îndepărtat de atracțiile locale pentru cumpărături și să dețină un restaurant cu preparate pe diferite gusturi, că oamenii sunt diferiți și pretențioși.

Până la urmă m-am decis la Hotel Opal care este situat în partea nordică a peninsulei Cap Aurora, fiind amplasat pe faleza din stațiune, la doar 50 de metri de plajă. „Accesul la plajă este facilitat de pozitia hotelului, fiind suficient ca turiștii să coboare din hotel pentru a face o baie de soare sau a se scălda în apa mării. Climatul mediteraneean al stațiunii Cap Aurora, permite turiștilor să se bucure de terasele cu deschidere spre mare, de spațiile verzi cu vegetație luxurianta și de spațiile de relaxare și divertisment in aer liber” este descrierea care m-a convins complet. Cu aceste informații m-am dus la manager, ferm convins că soluția aleasă va fi refuzată, dar spre surprinderea mea…

…

În prima zi de luni, din săptămâna următoare documentării mele legate de Hotel Opal, locația ne-a primit cu brațele deschise. Fiecare dintre noi, ne-am lăsat familiile acasă și am pornit în aventura cunoașterii. Unii au venit cu mașinile proprii, alții cu autoturismele firmei, ocupând 40 de locuri de parcare gratuite din cele 120 existente la hotel. Alți colegi au fost transferați de la gară cu mașinile de la hotel, cele dedicate unor astfel de transferuri.Urma să facem cursuri de comunicare, de negociere, de tehnici a evitării și a închiderii conflictelor, de socializare și de psihologia omului.

După ce ne-am cazat individual în camerele noastre de hotel, am coborât în zona de lounge a restaurantului pentru a savura o cafea, ceai, înghețată sau o răcoritoare, după dorința inimii noastre și să avem scurte discuții, departe de tumultul din cadrul companiei. După ce am degustat aceste mici plăceri ale vieții, ne-am dus pe una dintre cele două terase ale restaurtantului, care împreună aveau o capacitate de 120 de locuri. Când am ajuns și eu acolo, văzând toată lumea înghesuită, am avut impresia că s-a întâmplat ceva rău, dar nu, colegii mei admirau valurile mării după care s-au așezat la masă, câte unul, doi sau trei, după preferințe și-și comandau din meniul a la carte preparate culinare de tip „Bistro” sau pizza care se prepara la un cuptor cu lemn.

După servirea mesei, profesoarea care se ocupa de curs, ne-a adunat în sala de conferințe, unde am ocupat 60 dintre cele 80 de locuri disponibile și am beneficiat de echipamente tehnice ultramoderne, având și lumină naturală.

După ce am finalizat primul contact cu profesoare și știința ei, ne-am plimbat pe plaja proprie a hotelului, revenind înfometați în interiorl restaurantului pentru că se făcuse răcoare pe afară. Deși erau 360 de locuri răsfirate, noi ne-am înghesuit câte 4 la 15 mese, continuând să împărtășim impresiile din prima zi.

Deși se făcuse seară, unii dintre colegi care erau pasionați de tenis s-au dus pe terenul de lângă parcarea hotelului pentru a practica nobilul sport. Terenul era construit pe o suprafata plana, dreptunghiulara iar rachetele și mingile de tenis erau gata pregătite pentru a fi închiriate de către participanți. Însă plasa-fileu din centrul terenului s-a dovedit greu de depășit de unii colegi și colege, care au disputat câteva partide atât la simplu cât și la dublu. Unul dintre colegi își stabilise ca țel, să învețe tenisul, apelând la instructorul autorizat de la baza hotelului.

Unele colege au folosit seiful de la hotel pentru a-și depozita bijuteriile pe care le achiziționaseră pe drum, când au făcut o mică oprire. Managerul nostru pusese stăpânire pe computerul de la hotel pentru a scana și imprima unele documente primite pe mail.

Secretara s-a retras fericită și mai puțin acră în camera ei, însoțită de pisica ei iubitoare. Bine că am găsit un hotel care găzduiește și animăluțe mici, că altfel mă trezeam mereu cu o lâmâie lângă mine…

Eu m-am retras în cameră unde am pornit televizorul căutând o emisiune interesantă, având o mulțime de canale TV (CATV 30 canale), după ce conversasem pe rețele sociale cu familia și prietenii, de pe un laptop propriu, într-una din spațiile publice ale complexului unde aveam acces internet wireless gratuit.

Rutina din cele cinci zile petrecute la mare ne-a încărcat bateriile. Dimineața și după servirea prânzului mergeam pe plajă în zona celor 5.000 mp cu șezlonguri dintr-un total de 8 990 mp cât deținea hotelul. Mie îmi plăcea și zona de plajă de 2 990 mp unde se putea face plajă pe cearceaf, în perioada de sezon. Seara ne retrăgeam pe terasă, la tenis sau la scurte plimbări în grupuri mari, pe plajă.

Dimineața serveam o masă copioasă de tip bufet suedez, apoi la prânz ne alegeam delicatesele dorite iar seara ne delectam cu ceea ce ne poftea inima, alături de câte o licoare bahică, apreciate fiind cockteil-urile.

Profesoara era frumoasă și ne prezenta cursul în mod activ, fără teorie doar cu practică și multă implicare din partea noastră.

…

Soarele își trimite razele călduroase către persoanele ce coboară din autobuzele oprite în fața companiei. Oamenii coboară veseli și se adună în grupuri, povestind despre modul în care au petrecut cu familiile și intră gălăgioși pe poartă. Se opresc la o cafea și ne întâlnim cu toții, la locul din exteriorul companiei pentru a ne asculta unii pe alții. Sunt un singur grup, mare dar vesel. După câteva minute pornim spre locurile de muncă, ne întâlnim cu alți colegi, zâmbim și ne salută, căutând să rezolvăm problemele de la serviciu. În curând o să vine concediile, iar unii dintre noi ne-am făcut planuri pentru sejururi specifice pe litoral 2022, datorită experiențelor plăcute pe care le-am avut.

Marea și nisipul care va fi fierbinte, ne cheamă să organizăm noi evenimente la mare!

Privind pe fereastră spre biroul managerului văd un chip strălucitor care-mi face cu mâna și constat că este secretara acestuia!

În viață trebuie să profităm de oportunități iar când descoperim că ceva nu funcționează cum trebuie, asumarea și rezolvarea problemelor țin doar de noi.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2022 și este o ficțiune, orice asemănare cu realitatea este pur și simplu întâmplătoare.