Imagini: La Plimbare
Toate articolele scrise de Mendre
Fragmente – În orașul fără gară
Florian coboară din mașina pe care o parchează cu atenție, evitând să lovească un bărbat care se plimba prin zonă, cu o sticlă în mână. Florian își aranjează ochelarii pe nas, oftează și o pornește agale spre intrarea în hotel. Își aduce aminte că bagajele i-au rămas în mașină, dar renunță să se întoarcă, dornic de a face o baie fierbinte.
Trece pe la recepție și-și ridică cheia. Ezită să anunță că-și prelungește șederea și merge la lift. Constată că se adună mai mulți clienți ai hotelului în fața ușii, astfel că se decide să urce pe scări cele trei etaje.
Pe drum se intersectează cu femeia de servici, o blondă platinată care-i zâmbește. Florian face o grimasă care trebuia să fie un zâmbet și ajunge în fața ușii camerei, o deschide și intră grăbit, de parcă ar fi fost urmărit de cineva.
După zece minute, Florian se simțea relaxat și pregătit să-și petreacă în mod plăcut, câteva zile după experiența stresantă din delegația în care se afla.
Se îndreaptă spre frigider, dar renunță să deschidă ușa și merge să se îmbrace pentru a ieși în orășelul care-l găzduise în ultima săptămână.
…
Agitația din holul hotelului este una specifică zilelelor de week-end. Florian ezită să se deplaseze spre recepție pentru a evita mulțimea și ca să nu piardă timpul prețios de care mai dispunea. Mereu este presat de timpul nemilos, care trece în grabă și-i influențează starea.
Florian iese din hotel și privește spre parcare. Renunță să-și ia mașina și pornește pe jos, spre stația de taxiuri. Nu-și mai aduce aminte de direcția corectă a stației, pentru că începe să se întunece. După câțiva pași, Florian vede un taxi și-i face semn. Avea culoarea verde pe turelă, semn că mașina era disponibilă.
Taxiul face o întoarcere spectaculoasă și oprește în fața lui Florian. Acesta se urcă pe bancheta din spate și spune:
- Aș vrea la un bar de noapte, restaurant… Ce-mi recomandați?
- Avem un restaurant pentru persoane mai sofisticate și un club pentru persoanele dornice ca să petreacă.
- Hm… Hm… Mi-e foame, dar vreau să și dansez, să petrec….
- La club găsiți și fete dornice de petrecere.
- Atunci, club să fie – spune fericit Florian.
- Lângă club este și un restaurant mai mic, care este deschis și noaptea.
- Perfect! Pot servi masa, apoi să mă distrez! – zice fericit Florian gata de a porni într-o aventură relaxantă.
…
Muzica se aude încet dar suficient pentru ca Florian să lovească ritmul cu cuțitul, în paharul de pe masă. Chelnerița îi zâmbește, în timp ce-i toarnă vinul în pahar. În timp ce o privește, Florian rămâne cu ochii ațintiți spre masa aflată în cealaltă parte a micului ring de dans. Începe să gândească cu voce tare și tresare.
- O să zică lumea că sunt nebun, dar tare frumoasă este blonda cu rochie roșie!
- Ați spus ceva? – întreabă chelnerița care revine la masă, cu comanda de mâncare.
- Doar remarcam ce frumos este aici!
- Nu sunteți din oraș?
- Nu.
- Poftă bună și să vă distrați. Avem un parc frumos și un muzeu al culturii.
- Da… O să văd cum mă organizez în următoarele zile. Mulțumesc – răspunde Florian, în timp ce atacă friptura fierbinte.
…
Muzica lentă îl ademenește pe Florian care se decidă să renunțe la club și se îndreaptă spre masa care-i atrăsese privirea din primele clipe petrecute în restaurant. Femeia blondă, îmbrăcată într-o rochie roșie vaporoasă, nu-i aruncase nici măcar o privire, dar el simțea că și ea ar fi vrut să-l cunoască.
După cățiva pași, se intersectează cu colega fetei blonde, o brunetă care-l abordează:
- Dansezi?
- De ce nu?! Pemiți să te invit pe valurile dansului?
- Cu drag! – răspunde bruneta care merge înainte, spre micul ring de dans.
Florian aruncă o privire scurtă spre masa blondinei și păsește alături de prietena acesteia pe platoul de dans. Bruneta își pune mâinile pe umerii bărbatului, împreunându-le. Florian o prinde de mijloc și lasă corpul să se miște în ritm de blues.
Melodia se termină, iar bruneta îl atrage pe Florian spre masa ei:
- Hai să-mi cunoști părinții și prietenii.
- Da… cu drag… – bucuros de oportunitatea pe care a găsit-o.
…
Luna se ascunde pentru câteva clipe, ca și cum ar fugi din jurul pajiștei pe care se plimbă Florian și fata cea brunetă. În spatele lor, se află părinții fetei, fratele ei și cumnata. Florian rămâne visător și se gândește că femeia care-i plăcuse nu este disponibilă, find căsătorită. Totuși, aceasta nu părea fericită, iar el spera la ceva, care-i zgândărea inima.
Fata cu rochia albă se oprește, privindu-l în ochi pe Florian:
- Mă conduci până acasă?
- Da… de ce nu… – răspunde Florian, conștient că astfel va afla unde locuiește atât ea cât și familia ei. Dar nu am mașină.
- Nu-i problemă, noi suntem cu mașina.
- Dar sunteți cinci, eu nu încap!
- O să mai chemăm o mașină. Noi avem șoferi, căci nu prea ne place acest tip de condus.
- Nu?
- Preferăm să conducem oamenii, nu mașinile. Omul are sentimente și prin ceea ce face, îi ajută pe semenii săi.
- Da, așa e… – spune Florian care aude claxonul unei mașini.
- Hai, că au venit mașinile!
- Bine, Pira, mergem!
Cei doi se îndreaptă spre mașina din care le face semn tatăl Pirei. Florian urcă alături de de Pira și părinții ei, într-o mașină de culoare neagră, care pornește urmând mașina roșie din fața lor, în care se aflau blonda cu rochie roșie și soțul ei, fratele Pirei.
Călătorind pe o scară a vieții
Ce vremuri erau în urmă cu mai mulți ani, când ne plictiseam!
Acum, în prezent nu avem timp nici să ne dăm seama că trăim. Existăm în mod special prin agitaţia continuă din jurul nostru. Nu avem timp nici măcar să ne gândim că am putea să ne plictisim.
Mai sunt totuși şi unii oameni care se plictisesc. Unii dintre ei se plictisesc de anumite obiecte, alţii de rutină, alţii din cauza… plictiselii. Fiecare persoană, însă se manifestă prin diverse și diferite moduri. Bine ar fi ca toate acestea să fie folosite pentru a se manifesta printr-o creştere a eficienţei şi a dezvoltării personale și/sau profesionale.
Adolescenţii, o parte suficientă dintre ei, renunţă să mai studieze pentru a avea timp să se plictisească. Din această cauză devin persoane care nu discern uneori şi par veşnic neajutoraţi, dar nu este aşa, pentru că ajung să testeze în timp diverse stări complementare acesteia.
Obrăznicia apare şi ea în acest joc al plictisitului şi-i acaparează încet pe cei din jur. Într-un fel, lipsa timpului ne face să fim conştienţi că trăim, deci ca o concluzie certă: existăm. Uneori nimic nu pare să fie aşa cum este în realitate.
Oboseala este tot mai pregnantă la persoanele din jurul nostru, copleşindu-ne şi pe noi. Dar să nu ne plictisem gândindu-ne prea des la ea….
Omul evoluează în viață, indiferent de modul în care trăiește, pentru că acumulează experiență. Fiecare persoană care se naşte începe să urce pe scara vieţii.
Precum ne folosim de o scară pentru a ajunge acolo unde avem treabă, ca să facem ceea ce avem ca obiectiv, aşa urcăm zilnic câte o treaptă spre Cer, acolo unde vom ajunge cu toţii, mai devreme sau mai târziu. Când urcăm treptele vieţii, trebuie să fim atenţi să nu călcăm pe cineva, atât fizic, cât și pe partea psihică, sentimentală a aceluia.
Această scară nu o putem abandona decât atunci când ajungem la capătul ei. După fiecare treaptă, putem avea regrete sau nu, dar nu mai putem reveni pe treapta precedentă. Indiferent de problemele noastre fizice și psihice, noi ne continuam ascensiunea. Ne putem opri doar pentru a medita asupra existenței noastre.
Dacă suferim psihic, înseamnă că suntem vinovați pentru ceva anume, avem remușcări, constiința lucrând împotriva noastră. Dacă avem boli fizice, trebuie să ne gândim din ce motive, suferim aceste repercursiuni.
Dacă ne doare piciorul, poate am fugit de probleme, abandonând pe unii și pe alții, fără regrete. Dacă ne dor mâinile, poate am aruncat prea des vina anumitor greșeli asupra unor nevinovați. O durere de măsea poate fi provocată din cauză că am gustat anumite ″fructe interzise″. Suferind de spate, poate fi o urmă a multiplelor lingușeli și plecăciuni la cei importanți… Stomacul ne doare din cauza nepăsării, iar durerea de cap le duce pe toate, căci mintea ne conduce.
Important este cum ne simțim când ajungem la capătul scării, al propriului nostru drum, contează mai ales ce vedem privind în urma noastră! Totul depinde de noi, dacă ne plictisim și urcăm pe scară agale, viața ne poate bate, iar ceea ce va rămâne în urma noastră reprezintă de fapt cartea noastră de vizită.
Imagini de vară
Rețete culinare – Pui a la bunica
Ingrediente folosite:
– 1 pui mic,
– 1 ceapă,
– 10 ardei graşi,
– 5-6 roşii,
– 2-3 căţei de usturoi,
– 1 linguriţă făină,
– 1 legătură pătrunjel,
– 100 ml ulei,
– sare,
– condimente
Mod de preparare:
Se spală puiul şi se taie în bucăţi. Se curăţă ceapa, apoi se taie solzişor.
Se spală, se curăţă şi se tai în fâşii ardeii.
Se opăresc roşiile, se decojesc şi se tai în felii.
Se înăbuşă carnea ântr-o cratiţă cu ulei încins şi se scoate pe farfurie. În uleiul rămas, se căleşte puţin ceapa şi ardeii, se pun roşiile şi făina dizolvată în 2-3 linguri de apă rece şi se lasă să scadă împreună, la foc mijlociu.
Se curăţă usturoiul, se zdrobeşte, cu puţină sare, se amestecă cu ½ cană de apă.
Într-un vas termorezistent,se asează legumele şi bucăţile de pui, deasupra. Se stropeşte cu mujdei, se presară sare şi condimente după gust. Vasul se dă la cuptor pentru 15 minute.
Mâncarea se serveşte la masă, presărată cu verdeaţă fin tocată.
Această reţetă este pentru 6 porţii, care se pot face în circa 45 de minute
POFTĂ BUNĂ !
Rețete culinare – Salată de pepene cu piept de pui
Ingrediente folosite:
– 400 g pepene galben,
– 150 g piept de pui file,
– ½ ceapă,
– 150 g. Iaurt degresat,
‘- ½ de portocală,
– 1 lingură zeamă de lămâie,
– 50 g. salată verde,
– nucşoară,
– piper,
– sare.
Mod de preparare:
Se prepară pieptul de pui cu nucşoară, piper şi se lasă la rece 15-20 de minute.
Apoi se frige pe ambele părţi într-o tigaie cu foarte puţin ulei de măsline sau rumenit pe un grătar, după care se taie în fâşii de 1 cm pe care se presară sare.
Se spală salata frunză cu frunză şi se taie în felii de 1-2 cm.
Se curăţă pepenele de seminţe şi coajă. Se tai în cubuleţe feliile de portocală şi pepenele.
Se toacă fin ceapa.
Într-un castron se amestecă carnea cu fructele, ceapa, iaurtul, zeama de lămâie şi puţină sare.
Se poate adăuga la sos şi o linguriţă de miere sau un vârf de cuţit cu zahăr brun.
Durată de preparare este de aproximativ 50 minute
POFTĂ BUNĂ !