Arhive etichetă: copil

Fragmente: La Mamaia, cu cățeluș și purceluș

De mic copil mi-a plăcut să călătoresc. Părinții mei, mă duceau în fiecare zi liberă în excursii, prin pădurile din jurul Brașovului.

       Îmi aduc aminte cu nostalgie de prima mea vacață care a fost la mare. Eram în vacanța de la sfârșitul clasei a I-a, iar părinții au cumpărat bilete pentru un concediu pe malul litoralului românesc, ca să am ce povesti la începutul noului an școlar. Chiar așa a fost, când învățătoarea ne-a întrebat cum ne-am petrecut vacanța de vară, eu am rostit fericit cele trei cuvinte: „vacanță la mare!”, după care am considerat că subiectul s-a epuizat și m-am așezat cuminte în bancă.

       Revenind la prima vacanța din cariera de elev, urmată de călătoria la mare, îmi aduc aminte de nerăbdarea care mă stăpânea. Așteptam plecarea deși…citeste mia departe.

Fragmente: Povestea unui băiețel

Vântul adie încetițor. Razele Soarelui se ascund în spatele pădurii bogate de unde se aude ciripitul păsărelelor.

       Oamenii se grăbesc spre casă pentru că urmează o nouă zi. Luna anunță Soarelui că este timpul să-și ia rolul în primire.

      Undeva pe drum, după un joc de fotbal, un băiețel păsește încet și se asează pe trotuar lângă zona verde și-și pune capul în mâini și suspină. Un bărbat care trece prin zonă se oprește și se apleacă spre acesta:
– Ce-ai pățit băiete?
– Mă doare…
– Ce te doare – întreabă speriat bărbatul atrăgând atenția altor trecători care se adună lângă băiețel.
– Frățiorul meu…citeste mai departe.

Copilul…de ieri…de azi…de mâine….

Fiecare copil este rezultatul unei iubiri .

De 1 iunie serbăm ziua copilului, deci, cum fiecare din nou am fost copilul cuiva, este clar că este şi ziua noastră…mereu!

Acest copil,  în timp, trebuie modelat pentru viaţă de cei din jur şi mai ales, de cei care i-au oferit darul cel mai de preţ, viaţa..

Din păcate, tot mai mulţi părinţi, îşi lasă de izbelişte odraslele. Nu pot fi numiţi părinţi denaturaţi, ci doar alergători împotriva timpului pentru câştiguri bănoase, o viaţă mai bogată şi un viitor mai fericit . Această luptă o duc în special pentru tot pentru copii şi în general pentru familie.

Copiii lăsaţi în voie de părinţi, care au încredere în ei ( doar sunt copiii lor, nu ? ) , îşi dedică timpul internetului, îşi fac prieteni pe messenger, îşi caută rezolvările diverselor probleme, pe diferite sit-uri şi-şi fac modele de viaţă, de la televizor sau prin intermediul internetului. Vor continua pe calea vieţii cu un handicap psihic. Ei caută răspunsurile la întrebările ce le macină copilăria, pe internet.

Internetul ajunge să înlocuiască părinţii.

Părinţii trebuie să acorde câte puţin, timp mai mult copiilor, aceştia sunt viitorul lor, sunt cărţile lor de vizită.

Părinţii ar trebui să-şi  ia copiii şi să-i ducă în călătorii, să facă excursii…. Să vadă împreună frumuseţile locale, să respire aerul curat al pădurilor. Astfel îşi bucură sufletul şi-şi refac sănătatea, atât de afectată în oraşele poluate.

Trebuie acordat timp mai mult copilului, chiar dacă acum acestuia nu-i place, însă acesta , în viitor, va mulţumi.

Chiar dacă esti departe de copii, doar gândul la ei, scurtele discuţii, pot fi adevărate cărămizi în construcţi unei vieţi fericite, în viitorul apropiat.

Să nu regretăm despărţirile de cei dragi, acest lucru trebuie să întărească omul, personalitatea şi mai ales să anime dorinţa tot mai mare de reuşită, PESTE TOT!

Priveste-ţi atent trecutul, analizează prezentul pentru a pregăti viitorul!

Psihologia atașamentului

Omul este o ființă care cugetă. Se știe că filosofii au descris individul ca fiind o „trestie în bătaia vântului care se îndoaie dar nu se rupe”.

Omul se naște ca urmare a unei iubiri, fie împărtășită reciproc sau doar prin voința Domnului. În cadrul evoluției sociale și spirituale, individul își conștruiește viața de familie și pe cea profesională având unele criterii bine stabilite.

În timpul evoluției, individul nu este singur și intră mereu în contact cu alte persoane. De multe ori, avem impresia că o anumită persoană pare cunoscută deși nu am văzut-o niciodată până atunci. Poate fi o amintire din altă viața sau simțim un magnet puternic care ne atrage, dezvoltându-se energiile pozitive. Un om se poate atașa cu ușurință de alte persoane când consideră că empatizează cu acesta.

Ataşamentul s-a definit ca fiind o legătură afectivă, de durată, cu un individ specific. Atașamentul reprezintă de fapt o relaţie între indivizi care s-a bazat și s-a construit pe calităţi esenţial apetitive, fiind unul din fundamentele legăturilor familiale şi sociale.

Când vorbim despre atașament, forţa şi natura relațiilor ies la iveală prin pierderea sau destabilizarea ei datorită apariţiei unor reacţii afective puternice sau violente prin care se dovedește forţa legăturii. Conform lui Dorot și Parot, aceste legături sunt bine stabilite și definite atât prin anxietate şi angoasă, tristeţe, depresie; dar și printr-o relaţia reciprocă bazată pe bucurie, echilibru, adaptare.

Ataşamentul are un rol esenţial în procesul de integrare socială a individului. Comportamental, omul se manifestă prin căutarea proximităţii şi a contactului direct cu persoana respectivă, mai ales în momentele de dificultate.

Așa cum am spus, omul este o ființă care gândește, motiv pentru care și atașamentul poate fi influențat de anumite concepții și mentalități ale acestuia care stau la baza principiilor de viață ale acestuia.

Atașamentul la copii este unul involuntar, specific vârsstei, iar totul se bazează mai mult pe prietenie și loialitate, care în timp, cu trecerea anilor, dispare uneori în neant.

Atașamentul la adulți este influențat de identitate, intimitate, caracter și mulți alți factori pe care psihologii îi determină cu ușurință. Din acest motiv, atașamentul nu are o definire general valabilă, fiind extrem de puternic influențat de alte variabile care nu sunt constante.

La adulți, atașamentul poate fi: autonom, dezinteresat, preocupat și dezorganizat, conform studiilor efectuate de Mary Main.

Unii indivizi se atașează de anumite persoane doar pentru a-și satisface propriile dorințe, să-și îndeplinească visurile și să aibă de fapt, un profit în viață. Câte persoane care au fost bogate, devenind săraci, și-au păstrat prietenii, persoanele atașate în totalitate? Uneori la bine, atașamentul există, iar la rău, fiecare cu drumul său.

Mulți se întreabă dacă atașamentul este înnăscut sau învățat, iar răspunsurile conform cercetărilor efectuate conform teoriei psihanalitice a lui Freud, demonstrează în mare parte că atașamentul este influențat din copilărie, de relațiile dintre copi (individ) și părinții săi.

Ca urmare a acestor cercetări, se poate observa cât de importanți sunt primii ani din viața unui copil, alături de părinții săi. Părinții trebuie să acorde timp suficient pentru copii, astfel încât, acestia să evolueze în timp și să aibă încredere în logica și rațiunea lor.