Cultura organizațională

Managementul este o activitate complexă iar instrumentele sale (conceperea, modelarea, planificarea) sunt indispensabile, dar nu constituie singurul reper informaţional pentru cel care decide.

Persoana care are puterea de decizie are nevoie de date mult mai multe, mai subtile, calitative despre spaţiul de intervenţie decizională. Pornind de la conceptul de cultură organizaţională, organizaţiile încearcă să reconstituie echilibrul între abordarea care are în centrul său planificarea (şi implică relaţii formalizate) şi abordările particulare. Aceste abordări sunt de tip euristic, calitativ, fenomenologic.

 Cultura organizaţională conduce la identificarea câtorva evidenţe ce constituie fundamentul organizaţiei şi care permit înţelegerea unei logici interne din cadrul acesteia.

 Smiricich în urma studiilor efectuate, formulează două abordări ale culturii organizaţionale: organizaţia are o cultură și  organizaţia este o cultură. Organizaţia are o cultură.Conform acestei abordări, organizaţia există în cadrul unei culturii externe, dar are şi una internă. Mediul are o cultură, iar organizaţia în strategiile şi acţiunile sale, ţine cont de următoarele elemente ale acestei culturi: cultura locală; cultura sectorului economic; cultura personalului; cultura naţională, în care sunt importante următoarele grupe de factori: importanţa acordată finalităţii muncii; factorii de satisfacţie; concepţiile privind managementul şi organizarea; rolul şi cultura muncii; orientările dominante în relaţiile interpersonale.

Orice comunitate socială, este caracterizată prin unitate organică, practicile, credinţele, valorile, ritualurile, miturile asigurând funcţionarea şi menţinerea structurii sociale. Comportamentul fiecărui component al comunităţii este determinat de reguli.

Practica managerială face referire la exercitarea funcţiilor managementului (planificarea, organizarea, coordonarea-antrenarea şi controlul) şi a relaţiilor manageriale (relaţii între şefi şi subordonaţi, relaţii pe linie ierarhică şi relaţii pe acelaşi nivel ierarhic), cuprinzând o serie întreagă de activităţi ce vizează: luarea deciziilor, structurarea, motivarea oamenilor, comunicarea şi circulaţia informaţiilor.

Cultura organizaţională există doar în, şi prin membrii organizaţiei, dar aceştia nu sunt în mod obligatoriu conştienţi de aceasta. Această cultură organizaţională este rezultat al unui lung proces de învăţare, adaptare şi adoptare, reprezentând un ansamblu de ipoteze de bază şi evidenţe.

În termeni simpli, cultura organizaţională este modul în care se efectuează munca şi sunt trataţi oamenii. Organizaţiile au culturi tot aşa cum oamenii au personalităţi. Cultura unei organizaţii este colecţia ei de convingeri şi reacţii organice, aproape instinctive, de eroi şi personaje negative, de realizări, de interdicţii şi porunci.

Cultura fiecărei organizaţii este formată din două niveluri, unul de suprafaţă şi altul de profunzime. Cu cât valorile reale, profunde, ale companiei sunt mai apropiate de normele dorite, cu atât organizaţia are şanse mai mari în obţinerea succesului şi asigurarea competitivităţii. T. Peters şi R. Waterman consideră cultura organizaţională ca fiind rezultatul efortului managerilor de orientare a personalului organizaţiei „în spiritul unei prestaţii excelente”.

Cultura şi strategia managerială de multe ori sunt confundate una cu alta. În realitate însă, cultura şi strategia sunt legate prin conexiuni şi interdependenţe strânse, și îndeplinesc îndeplinesc fiecare câte un set de roluri particulare.

Schimbarea şi eficientizarea organizaţiilor depind nu doar de consolidarea situaţiilor financiare (idee care este frecvent susţinută de mulţi manageri), cu ajutorul unor pârghii financiare din exteriorul firmelor (investiţii străine, credite avantajoase) și mai ales datorită asimilărilor noilor mentalităţi manageriale.

Un management sănătos are la baza ei o cultură organizațională adecvată, care să reprezintă fără echivoc, imaginea publică a companiei și a managerului său. O companie care un management defectuos, care nu căută soluțiile optime și alege varianta cea mai ușoară, nu este o companie valoroasă iar clienții, angajații și furnizorii încep să o părăsească din varii motive.

Sursa fotografie proprie

PAȘTI FERICIT ȘI LINIȘTIT!

Învierea Domnului Iisus Hristos este cea mai importantă sărbătoare religioasă din calendarul creştin.

Tradiţia spune că te vei întâni în Rai cu persoana cu care ciocneşti primul ou roşu de Paşte.

Bucuria vine din lucruri mărunte, liniştea vine din suflet, lumina vine din inima fiecăruia!

Sfânta Sărbătoare a Invierii să vă aducă lumina în suflet, pace, iubire şi speranţe împlinite alături de cei dragi.
Lumina şi miracolul Învierii să vă pătrundă în inimă, iar speranţa în mai bine să vă călăuzească drumul.

Dumnezeu să vă dea un curcubeu la fiecare furtună, un zâmbet la fiecare lacrimă, o binecuvântare la fiecare pas şi un răspuns la fiecare întrebare.
Credinţa face totul posibil, dragostea face totul uşor.

A sosit clipa mult aşteptată a liniştii, împăcării, bucuriei şi binecuvântării sufletului… să lăsăm o clipa totul şi să mulţumim Domnului pentru tot ce ne-a dăruit.
Lumină din lumină să vă fie această sărbătoare a reînvierii noastre!

Viaţa să vă fie plină de bucurii, , sănătate deplină, fericire nemărginită şi iubire imensă!

Fie ca Lumina Sfanta a acestei mari sarbatori sa calauzeasca pasii, sa aduca sanatate si fericire care sa dainuie vesnic in preajma voastră!

Un Paste fericit alaturi de cei dragi! „

Fie ca Sărbătorile Pascale să vă aducă multă bucurie şi clipe minunate alături de familie.

De Sfintele Sărbători transmitem cele mai alese gânduri de sănătate, linişte sufletească şi împliniri!

Fie ca Lumina Sfânta a Învierii să vă călăuzească!

HRISTOS A INVIAT

PAŞTI

FERICIT !

REȚETE CULINARE DE POST – Salată de gulii şi ardei

Ingrediente folosite :

– 3 ardei graşi ( de preferinţă coloraţi diferit: galben, verde, roşu ) sau 2 ardei capia şi 1 ardei gras verde,

– 1 gulie,

– 4-5 castraveţi de grădină,

– 1 ceapă verde

– 3 frunze de ţelină cu tijă,

– 2 linguri ulei de măsline

– 3 linguri zeamă de lămâie sau 1 lingură oţet de mere

– sare

– ½ legătură mărar verde

Mod de preparare:

      Se spală ardeii, se curăţă de cotoare şi seminţe, apii se tai în felii subţiri.

      Se curăţă gulia, se taie în jumătate, apoi în felioare (cu cuţit zimţat de preferinţă).

      Se spală castraveţii , se tai capetele care se aruncă. Restul castravetelui se tie în rondele.

     Se taie şi ceapa în rondele, se toacă mărarul şi frunzele de ţelină cu tot cu tijă.

    Se pun legumele în bolul pentru salată, se adugă zeam de lămâie sau oţetul de mere, uleiu, sare după gust şi se amestecă uşor.

    Se serveşte imediat.

Poftă bună!

RETETE CULINARE DE POST – Ardei umpluţi cu orez şi cartofi

Ingrediente folosite :

– 6 ardei pentru umplut,

– 4 cartofi,

– 2 cepe,

– 1 ceaşcă orez,

– 3-4 roşii,

– 5 linguri ulei,

– 1 lingură făină,

– zahăr,

– piper,

– sare.

Mod de preparare:

   Se spală cartofii şi se pun la fiert în apă uşor sărată. Se curăţă cartofii de coajă după ce s-au fiert şi răcit, apoi se dă pe răzătoarea mare.

   Se alege orezul şi se spală.

 Se curăţă ceapa şi se taie mărunt, apoi se căleşte puţin, împreună cu orezul în 2 linguri de ulei.

   Se amestecă cartofii cu orezul şi ceapa, se sărează şi se condimentează dup gust şi se umplu ardeii cu această compoziţie.

   Se aranjează ardeii într-o cratiţă de dimensiuni potrivite. Printre ei se pun roşiile tăiate cubuleţe, se toarnă uleiul rămas şi puţină apă, apoi se pune cratiţa la cuptor pentru 20 de minute.

   Se dizolvă făina în 5 linguri de apă şi se toarnă peste ardei.

   Se presară zahărul şi se mai pune cratiţa la cuptor 5 minute.

  Poftă bună!

Rețete culinare de post – Salată de varză roşie cu mere şi hrean

Ingrediente folosite:

– 1 varză roşie,                                       

– 3 linguri ulei, 

– 2 mere,

– ½ rădăcină hrean,

– sare,

– 200 ml. oţet de mere şi miere,

Mod de preparare:

    Se curăţă varza de frunzele exterioare, cotor şi nervurile groase , se tai fideliţă şi se freacă cu sare După circa 10-15 minute, se stoarce şi se opăreşte cu oţetul fierbinte.

    Se spală merele şi se rad la dimensiuni mari, fără a se curăţa de coajă. Se curăţă hreanul şi se dă pe răzătoarea mică.

      Se scurge oţetul şi se amestecă varza cu merele , hreanul şi uleiul.

    Dacă se opăreşte varza cu oţet de vin de 9 grade, se poate pune în borcan împreună cu oţetul şi se păstrează pentru mai mult timp.

POFTĂ BUNĂ !

Valoarea în marketing

O companie se bazează pe valoare. Imaginea unui brand este dată de personalitatea companiei și de valoarea produsului pe care-l oferă. Un produs nu trebuie să fie unic, acesta trebuie dezvoltat și extins. Pentru a obține valoare se folosesc resurse: umane și financiare.

Pentru dezvoltarea acestui produs se trece la o etapă de perfecţionare, de atingere a unui nivel optim. După aceasta, valoarea adăugată este cea maximă iar pierderile sunt eliminate aproape în totalitate.

Valoarea o reprezintă ceea ce clientul este dispus să plătească pentru produs. Din acest motiv, procesul de producţie, cel intern din cadrul organizaţiilor, trebuie analizat concret, din punctul de vedere al valorilor adăugate.

Aceste valori adăugate fac referire la pierderile datorate unor acţiuni şi/sau decizii care se reflectă în una din situaţiile de mai jos:

  • valoare adăugată la client,
  • valoare care măreşte costul de producţie.

Îmbunătăţirea performanţelor produsului se obţine în urma maximizării efectelor în procesul tehnologic care automat duce la adăugare de valoare, sau prin minimizare de proces care determină pierderi. Pierderile sunt importante în stabilirea valorii unui produs.

Pierderile sunt împărţite şi grupate în şapte categorii iniţiale, de care trebuie ţinut cont în momentul stabilirii unui proces de implementare a unui produs:

  • supraproducţia,
  • timpul de aşteptare,
  • transportul inutil,
  • procesarea inutilă,
  • stocarea inutilă,
  • mişcarea inutilă,
  • revenirea produsului în fluxul de producţie.

Fabricarea produselor înaintea cerinţei clientului, pentru a fi pe stoc reprezintă supraproducţia. Produsele stocate sau procesările de informaţii care sunt inutile la momentul respectiv sunt câteva cauze importante care duc la pierderi, datorate principiului de supraproducţie.

Timpul care se pierde pentru a aştepta: materiale, instrumente de lucru, informaţii necesare sunt imediat taxate ca pierderi. De asemenea prelucrarea unui lot mai mare de produse din care doar un procent mic este preluat de client este de asemenea un timp pierdut în zadar.

Logistica este importantă în eliminarea pierderilor de produs. Distanţele prea lungi de transport între diferite etape ale fluxului de producţie sau depozit sunt costisitoare în timp. Pe lângă mutările inutile ale produsului, ale componentelor prelucrate, transferări de personal între diverse locuri de muncă ale procesului tehnologic, informaţiile eronate fac şi ele parte din timpul pierdut prin transport inutil.

Prin procesare inutilă se înţelege producerea unui produs la o calitate ce necesită mai multe operaţii decât sunt necesare conform cerinţelor clientului. În această categorie se includ şi utilizarea unor echipamente sofisticate în locul altora mai simple, mai eficace şi suficiente şi chiar prelucrarea informaţiilor într-un mod mult mai complicat decât cel uzual. În această situaţie sunt şi managerii a căror întâlniri cu angajaţii sunt mai lungi decât durata programată, oferind mai multe informaţii care nu le sunt relevante.

Stocurile de materiale au şi ele un rol important în cadrul procesului de producţie al unui produs. Menţinerea unor stocuri de materiale, a unor produse finite în cantitate excesivă sau producţia neterminată sunt alţi factori determinanţi pentru pierderi. Aceste stocuri se realizează pentru a evita şi compensa anumite greşeli de execuţie sau diferite pierderi ce apar în timpul proceselor. Evitarea acestor pierderi se poate realiza prin utilizarea întregii capacităţi de producţie a personalului, prin creativitate şi gândire orientată spre produs şi client.

Produsele sunt realizate prin implicarea factorului uman. Personalul executant şi participant la fluxul de realizare al produsului trebuie să beneficieze de condiţii optime, ergonomice pentru a nu neglija sucesiunea specifică de mişcări pentru realizarea unei operaţiuni din cadrul procesului de muncă. Orice mişcare suplimentară, pentru a lua/pune anumite obiecte necesare în spaţiul de lucru, fie la bancul de lucru sau birou, este o pierdere de timp care va produce într-un fel sau altul, anumite pierderi, aşa numitele pierderi prin mişcări inutile dar necesare. Amplasarea corespunzătoare a posturilor de lucru face partea din componenta organizaţională a realizării procesului de fabricaţie.

Sursa album foto personal

Un blog despre viața de zi cu zi

%d blogeri au apreciat: