Arhive etichetă: oameni

Meditatie asupra vietii

Tehnologia care ne schimbă viața

Un comentariu

Trăim într-o perioadă în care tehnologia evoluează mai repede decât putem noi înțelege. De la inteligența artificială care ne răspunde în câteva secunde la întrebări complicate, până la mașini autonome, case inteligente și dispozitive care analizează starea noastră de sănătate, totul pare desprins dintr-un film SF de succes. Toate acestea sunt realități ale prezentului. Publicul este atras tot mai mult de transformările tehnologice, nu doar pentru că sunt spectaculoase, ci pentru că ne influențează direct și uneori  în mod constant, viața de zi cu zi.

Unul dintre cele mai interesante fenomene ale ultimilor ani îl reprezintă ascensiunea inteligenței artificiale. Dacă în trecut AI era asociată mai mult cu roboți și laboratoare futuriste, astăzi aceasta este integrată în cele mai banale activități: răspunde la mesaje, organizează calendarul, recomandă filme, optimizează rutele de condus și ajunge să fie folosită pentru diagnosticarea bolilor.

Oamenii sunt fascinați de AI pentru că este un amestec între magie și utilitate practică și ajută la economisire de resurse și timp, simplifică activitățile și indică un viitor în care multe griji cotidiene vor dispărea.

Un alt domeniu care captează atenția publicului în present este cel al mobilității inteligente. De la trotinetele electrice până la mașinile care se conduc singure, totul arată o direcție clară: mobilitatea devine electrică, autonomă și interconectată. Interesul pentru acest subiect crește pentru că oamenii vor confort și rapiditate, alții sunt preocupați de mediu.

Majoritatea persoanelor sunt curioase de modul în care va arăta transportul peste 10–20 de ani: vom avea autostrăzi dedicate automobilelor autonome? Vom folosi taxiuri aeriene? Este foarte posibil ca primele orașe care vor implementa astfel de soluții să devină puncte de atracție globală, deci marketing-ul are noi direcții.

De asemenea, casele inteligente au devenit o realitate accesibilă oricui. De la becuri controlate vocal, la sisteme de securitate conectate la telefon, la frigidere care îți sugerează ce să gătești în funcție de alimentele din interior, tehnologia se infiltrează tot mai mult în rutina zilnică. Acest subiect atrage publicul pentru că există o legătură directă între confort și inovație: oamenii adoră ideea unei locuințe care “se ocupă singură” de iluminat, temperatură, programul electrocasnicelor, economisirea energiei, dar fără să observe, oamenii pot devein roboți.

Cel mai mare interes al oamenilor este legat de modul în care tehnologia va influența munca. Automatizarea și digitalizarea schimbă profesii, unele dispar, altele apar, iar multe se transformă radical. Prin acest proces se provoacă anxietate, dar și entuziasm. Cei mai mulți caută informații despre joburile viitorului, instrumentele pe care le pot folosi pentru a se adapta și felul în care pot profita de această revoluție tehnologică. Ca orice evoluție, tehnologia înlocuiește anumite sarcini, dar creează noi oportunități pentru oameni, mai ales pentru cei dispuși să învețe constant.

Realitatea augmentată și realitatea virtuală sunt două domenii care captează de asemenea atenția publicului. Industria divertismentului, a educației și a turismului se transformă prin aceste tehnologii. Se pot vizita muzee din Jdiferite țări, stând în sufragerie, se pot participa la cursuri interactive 3D, se pot testa cum va arăta mobila din locuință înainte de a se achiziționa. Publicul este atras de acest domeniu pentru că limitele fizice dispar, iar experiențele devin mult mai personalizate.

Însă, la acestea se adaugă un element esențial: poveștile. Fiecare inovație tehnologică vine cu cu poveste și o narațiune care atrage: startup-uri care au pornit dintr-un garaj și au ajuns să schimbe lumea, ingineri care creează soluții imposibile, stineri care dezvoltă aplicații folosite de milioane de oameni. Aceste povești inspiră, emoționează și dau speranță. Într-o perioadă în care informațiile circulă rapid, iar publicul caută emoție amestecată cu noutate, tehnologia oferă exact acest amestec: mirare, uimire, încredere, atragere, utilitate și promisiunea unui viitor mai bun.

Oamenii sunt atrași de tehnologie nu doar din curiozitate, ci pentru că se simt parte a unei transformări istorice, fiind eroi ai unor elemente SF reale. Fie că vorbim despre inteligență artificială, mobilitate electrică, case inteligente, realitate augmentată sau schimbările din piața muncii, toate aceste subiecte au o caracteristică comună: promit o viață mai ușoară, mai interesantă și mai conectată. Iar acesta este motivul pentru care tehnologia rămâne, an după an, unul dintre cele mai captivante subiecte pentru public, însă există o întrebare:

Roboții și oamenii își vor inversa rolurile?

Management si marketing

Conflictul în organizații

Lasă un comentariu

Cuvântul „conflict” a apărut din latinescul „conflictus” care defineşte lupta, ciocnirea, confruntare deschisă. În perioada contemporană, prin noţiunea de conflict se înţelegea  întâlnirea unor valori, idealuri, sentimente, interese care se opun.

Fiecare persoană are propriile informaţii, care uneori diferă de ale celorlalte persoane, sau doar sunt procesate diferit. Dacă aceste  diferenţe de idei, concepţii nu sunt acceptate, apare dezacordul între oameni, care de fapt este primul pas spre conflict. Acest conflict, dacă nu este controlat, poate conduce uneori la violente, soldate uneori cu  daune şi reparaţii costisitoare.

Conflictul este descris de trei elemente principale: entităţi antagoniste (persoane, grupuri de persoane), obiectul conflictului (diferendul de sine) şi o proximitate funcţională într-un sistem (organizaţie, grup).

Literatura de specialitate prezintă mai multe  criterii după care se clasifică aceste  conflicte. Numărul acestor criterii după care se clasifică conflictele, precum şi gradul de diversificare a acestor tipuri sunt importante în recunoaşterea formelor de manifestare a conflictelor. Astfel, managerul poate să identifice cauzele apariţiei conflictului, ajutând la aprecierea evoluţiei şi la modalitatea de gestionare a acesteia, pentru buna funcționare a organizației.

După sfera de cuprindere a conflictului, acestea se împart astfel:

Conflictul intrapersonal – conflictul individului cu el însuşi, care este generat  de  motivaţii,  idei, concepţii, dorinţe,  sentimente  sau  exigențe contradictorii.

Conflictul interpersonal – conflictul care apare între persoane, grupuri, ale căror interese, obiective, ţeluri, sisteme de valori, atitudini, idealuri, comportamente, sunt divergente. În cadrul organizaţiilor, conflictele interpersonale sunt: conflicte ierarhice (între şef şi subordonaţi ) sau conflicte orizontale ( între persoane ce au acelaşi statut sau statuturi organizaţionale asemănătoare).

Depistarea și gestionarea conflictului de muncă interpersonal este importantă, având efect asupra climatului de la muncă. Starea de tensiune dintre colegi se reflectă în performanţele activităţii acestora, dar şi în modificări comportamentale care îi afectează pe cei din jur. Conflictul dintre şef şi unul dintre subordonaţi influenţează atât comportamentul celor doi la locul de munca, cât şi activitatea şi performanţele întregului grup pe care îl coordonează managerul implicat în dispută.

Conflict de muncă intragrup – este un conflict interpersonal între membrii aceluiași grup, apare în general datorită:  modului de rezolvare a unor probleme, a modului de alocare a unor resurse în cadrul grupului.

Conflictul de muncă intergrupuri – are loc între grupurile unde apar anumite divergenţe. Aceste conflicte apar în general între compartimente: producţie şi comercial, tehnic și aprovizionare, contabilitate şi resurse umane, logistică și proiectare.

O formă particulară a conflictului intergrupuri este aşa-numitul conflict de muncă colectiv, care apare între două entităţi distincte: patronatul sau conducerea organizaţiei şi salariaţi, care sunt organizaţi în sindicate sau nu. Conflictul colectiv apare numai în momentul în care una din parţi, de regulă salariaţii, recurg la mijloace de presiune, anunţă cealaltă parte de existenţa unor nemulţumiri. Acest conflict este unul colectiv pentru că priveşte pe lângă cele două subiecte distincte, și doua colectivităţi distincte: patronatul şi salariaţii.

De remarcat că nu orice neînţelegere, disensiune sau opoziţie între părti constituie un conflict colectiv de muncă, doar cele care implică tot grupul de salariați, nu doar o anumită parte a ei. Acest conflict se împarte în tipuri distincte:

–  Conflicte de interese – al căror obiectiv este  stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierilor contractelor individuale şi/sau colective de muncă şi se referă la interesele cu caracter:  profesional, social sau economic ale salariaţilor.

–  Conflicte de drepturi  – ce au ca obiect, exercitarea unor drepturi , îndeplinirea unor obligaţii ce decurg din legi sau din acte normative, din contractele colective sau individuale de muncă.

Noţiunea de conflict colectiv de muncă se refera la conflictele de interese şi acea parte din conflictele de drepturi atât cu privire la executarea cât şi la încetarea aplicării contractelor colective de drepturi.

Foto personal
Fragmente

Fragmente: Aparențe

Lasă un comentariu

Liniștea din jur este întreruptă de sunetul alarmei de la telefon. Întind mâna spre mobil, lovind veioza din spatele cănii cu apă și împrăștii cartea, cana și telefonul pe jos. Sunt prea obosit ca să le ridic și decid să mă odihnesc, cu ochii închiși, câteva secunde.

Se pare că au trecut repede secundele, pentru că aud ușa de la intrare, al vecinului, cum se închide în grabă, după care se aud niște zgomote specifice unor pași grăbiți. A plecat vecinul, iar la trei minute după el, trebuie să ies și eu, care încă sunt în pat! Mă ridic repede și mă îndrept spre baie, îmi scot pijamaua și-mi recuperez niște haine de pe canapeaua din sufragerie în timp ce mă clătesc pe ochi. Îmi iau periuța de dinți, pun pasta și mă frec ușor, folosind doar o mână, pentru că cealaltă era ocupată cu îmbrăcatul pantalonilor.

În două minute îmi clătesc gura, trag cămașa peste pantaloni, mă încalț și alerg pe ușa apartamentului. Cobor scările dar revin ca să-mi iau cheia din cuier și să încui locuința. Reusesc cu greu, dar pierd timp. Ies pe stradă și alerg, întrecându-l pe vecinul care face jogging. Când mă apropii de stație, observ autobuzul cu numărul obișnuit 2022, cum pleacă din stație, iar locul din spate, acolo unde stăteam eu mereu, era gol.

Oftez și caut un taxi. Telefonul mobil nu se afla în buzunarul pantalonilor, ceea ce-mi aduce aminte că acest obiect indispensabil face baie pe covorul din dormitor, în apa care a curs din cana căzută de pe noptieră.

Nu am timp să mă întorc acasă, așa că o pornesc grăbit spre stația de taxi care este mai goală decât propriul meu frigider. Aștept, că nu am ce face.

Prin fața mea trece bătrânica de la etajul patru. Mă vede și-mi zâmbește:

– Bună dimineața!

– Bună dimineața.

– La servici?

– Am pierdut autobuzul și nu am telefon să sun la taxi.

– A, am eu telefon dar e model vechi cu butoane…. – spune bătrânica.

– Este perfect! – exclam fericit.

Iau telefonul mobil și mă gândesc să sun la birou să anunță că întârzii. Apelez numărul unui coleg, un număr ușor de reținut. Apelul este preluat cu greu, probabil pentru că era un număr necunoscut: …citeste mai departe

Din viata

Omul între gânduri și fapte

Un comentariu

Oamenii în general, compară mai tot timpul câte ceva, pe câte cineva… de parcă ar fi un sport internaţional! Important este ca această comparaţie să fie una reală, nu doar de dragul artei! Nu poţi compara mere cu pere, femei cu bărbaţi, obiecte cu oameni.

Am auzit pe o doamnă, comparând un bărbat cu altul: X este mai bun că are salariu mai mare, mai prinde câte un ciubuc, are maşină, iar Y abia are cele necesare: o rablă de maşină…. Doamna îşi căuta viitorul soţ, iar felul în care făcea analiza, era ca la târgurile de vite…. Alegi obiectele cu care să trăieşti, sau vrei o persoană care să se adapteze nevoilor tale, să te accepte aşa cum eşti, cu calităţi, defecte….?

Bogăția nu este un atuu, cel puțin bogăția pe care unii o văd. O maşină oricând poate fi distrusă într-un accident, iar ciubucul te poate duce la …arest! Omul şi propria sa personalitate contează mai mult decât orice obiect, care este doar un element de decor! Dacă vrei să demonstrezi că ai mereu dreptate, poţi compare şi dinozaurii cu oamenii!

Înainte de a compara diferite persoane, să ne privim pe noi înşine în oglindă, să ne analizăm, apoi să continuăm, ceea ce este și dacă este de continuat. Oamenii în general obsearvă la semenii lor defectele, nu calitățile. Omul prin calitățile sale a adus plus valoare vieții, planetei și tehnologiei.

Omul din fire este un luptător. Fiecare își evaluează potențialul și atacă problemele. Omul a fost întotdeauna preocupat de uşurarea muncii. Uneori, ideile năştruşnice au dus la mari descoperiri. Pentru a-și ușura munca, omul a inventat câte ceva, care în timp a ajuns o tehnologie performantă înlocuind omul în multe activități. Din păcate, uneori omul nu este apreciat la adevărata lui valoare.

De multe ori, companiile internaţionale, renunţa la diverse investiţii, în detrimentul oamenilor. Pur şi simplu, omul nu este un mijloc sigur pentru obţinerea unui profit. Compania preferă să-şi extindă afacerile în cele mai îndepărtate zone geografice, unde mâna de lucru este ieftină iar automatizarea face un tot unitar cu … omul ieftin.

Trebuie ținut cont de faptul relevant, că dacă oamenii nu mai reusesc să producă pentru ei înşişi, vor fi în incapacitate de a achiziţiona diverse bunuri, iar consumul va scădea. Dacă omul rămâne fără servici, degeaba compania are producţie uriaşă, dar nu va avea o piaţă de desfacere.

În concluzie, omul este prioritar, acesta contează, mai puţin restul lucrurilor, a evenimentelor. Totul se face pentru om, pentru existenţa acestuia, pentru un trai mai bun!

Avem de multe ori, prostul obicei de a cataloga pe cineva după prima impresie, așa cum facem uneori, anumite lucruri după primul impuls. De multe ori se întâmplă ca cele stabilite inițial să se dovedească înșelătoare.

Uneori nu suntem capabili să ne recunoaștem greșeala, insistând să demonstrăm, că ceea ce am gândit sau făcut este conform cu realitatea. De câte ori am gândit despre cineva că este …. dar apoi am descoperit că este altfel?

Suntem obișnuiți să vedem partea negativă din toate, trecând peste lucrurile pozitive, precum gâsca prin apă. Nu înseamnă că cineva dacă este tăcut, este prost sau nu știe să vorbească. Dacă o fată stă lângă un parc unde scrie că e loc de joacă, nu înseamnă că vrea să se joace. De asemenea, nu toți cei care se laudă singuri, chiar sunt chiar așa cum se cred ei.

Dacă nu-ți place de cineva, evită-l dar nu-l jigni. Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Să lăsăm aparențele și primele impresii doar la rangul de începuturi. Totul depinde de noi. Să vedem alitățile omului, nu doar defectele acestuia.

Prin noi, îi putem modela pe cei din jur, iar împreună putem face o lume mai bună! Măcar să încercăm, să gândim în sensul bun. Chiar dacă avem vise, să ne lăsăm visurile călăuză spre o viață mai bună.

Prin minte, ne trec multe gânduri. Unele răzleţe, altele rod al cugetării, alte ale imaginaţiei. Fiecare gând, oricât de mic și nesemnificativ este, poate duce la mari idei. Nu trebuie să neglijîm gândurile, că nu se ştie de unde sare iepurele. Fiecare gând merită analizat, dezbătut şi întors pe toate feţele înainte de a abandona ideea. Gândurile sunt rezultatele problemelor, situaţiilor prin care trecem şi uneori, intuiţia şi premoniţia ne ajutî, uneori, chiar fără să ne dăm seama.

Album foto propriu

Ora de psihologie

Psihologia vieții – Singurătatea socială și însingurarea

2 comentarii

Tumultul vieții ne ademenește și de multe ori uităm să trăim cu adevărat, să simțim adevărata valoare a existenței noastre. Lupta cu provocările, cu munca, cu lipsa timpului ne împing de multe ori dincolo de granițele fericirii care devine efemeră.

Din dorința de a face câte ceva și pentru noi, pentru sufletul nostru, încercăm să ne izolăm de frământările care ne macină gândurile și ne îndepărtăm de oameni și de noi înșine. Fără să ne dăm seama cădem în extreme precum singurătatea socială sau însingurarea.

Specialistul în psihologie: Zlate confirmă că singurătatea se deosebeşte de însingurare, așa încât însingurarea reprezintă o reală pierdere, în timp ce singurătatea este doar o simplă renunţare. Adică mai concret: de însingurare poți  suferi, iar în cadrul singurății cauţi ceva anume.

Singurătatea socială poate fi o stare deosebit de dureroasă. Cu toţii o experimentăm la un moment dat, însă unii oameni pot trăi cu ea chiar și ani la rând. Este foarte epuizantă din punct de vedere emoţional, chiar inhibitorie în toate relaţiile  interpersonale şi care determină practic regresul din perspectivă psihologică. Atunci când trăim această întreagă stare, ne simţim complet goliţi şi însinguraţi.

    Singurătatea socială face referire la o tendinţă de retragere şi de izolare însoţită în mod frecvent și de direcție strictă de a evita toate  situaţiile în cadrul cărora persoana se teme de faptul că ar putea fi judecată greșit sau analizată în detaliu pentru modul în care se comportă. Repercursiuni ale singurătăţii sociale sunt și fobia de a vorbi în public sau de a mânca în fața altora.

Persoanele care suferă de singurătate socialã pot fi timide, pasive, inhibate, introvertite, ezitante, distante, retrase, ostile şi chiar  depresive., în ciuda faptului cã, în sinea lor, îşi doresc foarte sincer sã poată întreţine relaţii sociale abspșut normale, sã aibã cât mai mulți prieteni şi sã se implice în cât mai multe activitãţi sociale.

Însingurarea are întotdeauna de a face cu ideea de  înstrăinarea omului în lume şi în întreaga societate în general. În acest context, înstrăinarea de sine a omului în cadrul  societății moderne în care trăin este absout  generală şi întotdeauna cuplată cu întreaga conştiinţă a dependenței absolut impenetrabile, precum şi a incomprehensibilităţii, încât munca nu doar că pare să nu mai aibă niciun rost, ci serveşte practic unui anumit sens complet străin și incomprehensibil. Această lipsă totală  de libertate repreintă de fapt ceea ce resimt toți oamenii ca fiind drept  înstrăinare de sine în cadrul societății actuale.. Această idee ne îndeamnă însă la retragere în interiorul unei vieți particulare și retrase. Cu toate acestea însă, cel care alege un astfel de drum, poate observa foarte rapid imposibilitatea ideii de  retragere, susține psihologul Gadamer.

Însingurarea nu este în folosul individului, pentru că omul s-a născut pentru a lupta, pentru a conviețui într-o societate și o comunitate. Dacă toți oamenii s-ar retrage, viața ar reveni la perioada când omul supraviețuia în grote. Starea de eliberare, de libertate nu trebuie asemuită cu singurătatea, pentru omul și specia sa, trebuie să fie un supraviețuitor.

Putem rămâne câteva clipe singuri, pentru a ne gândi și a soluționa probleme, dar nu să devenim noi înșine o problemă! Că poate nimeni altcineva nu se va gândi la noi, iar dispariția noastră nici nu va fi observată! Omul este o ființă trecătoare, iar cea mai mare bogăție a lui nu o reprezintă obiectele și valorile materiale, ci partea spirituală, prietenii săi, chiar dacă în viața are parte și de mai multe dezamăgiri din partea unora.

Viața este frumoasă deși pare grea, însă trebuie să o trăim la adevărata ei valoare, beneficiind de tot ceea ce ni se oferă!

Sursa album foto personal
Ora de psihologie

Psihologia vieții – Însingurarea

Lasă un comentariu

Viața este trepidantă iar oamenii simt aceste încercări și provocări pe propria lor piele. De multe ori, indivizii își doresc să se retragă undeva, departe, în liniște, fără a fi contact cu alte ființe. O asemenea evadare este ideală dar pentru o scurtă perioadă, pentru că dacă durata acestei despărțiri de valorile vieții este prea mare, poate duce la o boală numită de psihologi ca fiind însingurarea.

Însingurarea are întotdeauna de a face cu ideea de  înstrăinarea omului în lume şi în întreaga societate în general. În acest context, înstrăinarea de sine a omului în cadrul  societății moderne în care trăin este absout  generală şi întotdeauna cuplată cu întreaga conştiinţă a dependenței absolut impenetrabile, precum şi a incomprehensibilităţii, încât munca nu doar că pare să nu mai aibă niciun rost, ci serveşte practic unui anumit sens complet străin și incomprehensibil. Această lipsă totală  de libertate repreintă de fapt ceea ce resimt toți oamenii ca fiind drept  înstrăinare de sine în cadrul societății actuale.. Această idee ne îndeamnă însă la retragere în interiorul unei vieți particulare și retrase. Cu toate acestea însă,  cel care alege un astfel de drum, poate observa foarte rapid imposibilitatea ideii de  retragere, susține psihologul Gadamer.

Singurătatea socială cronică este atunci când majoritatea relaţiilor sociale sunt din ce în ce mai deficitare timp de câțiva ani. Această singurătate socială situaţională este determinată de încheierea unei anumite  relaţii, iar singurătatea socială  tranzitorie, este cea caracteristică perioadelor scurte de criză ale unor relaţii sociale.

Persoanele singure care totuși se cãsãtoresc la un moment dat, conform obișnuinței vieții de până atunci, aleg parteneri care la rândul lor prezintã anumite simptome de însingurare sau de singurătate socialã.

Această însingurare este influențată de nivelul de educație, de statatul social si/sau economic, de experiențele psihice trăite și de sentimentele pe care le manifestă pentru ceea ce-i înconjoară.

Tehnologia dezvoltată, rețelel sociale, comunicarea prin mediul virtual induc doar niște idei false că omul însingurat are de fapt o mulțime de prieteni, este o persoană activă social, însă de fapt el este doar o imagine nevăzută pe un ecran.

Însingurarea nu este în folosul individului, pentru că omul s-a născut pentru a lupta, pentru a conviețui într-o societate și o comunitate. Dacă toți oamenii s-ar retrage, viața ar reveni la perioada când omul supraviețuia în grote. Starea de eliberare, de libertate nu trebuie asemuită cu singurătatea, pentru omul și specia sa, trebuie să fie un supraviețuitor.

Putem rămâne câteva clipe singuri, pentru a ne gândi și a soluționa probleme, dar nu să devenim noi înșine o problemă! Că poate nimeni altcineva nu se va gândi la noi, iar dispariția noastră nici nu va fi observată!

Omul este o ființă trecătoare, iar cea mai mare bogăție a lui nu o reprezintă obiectele și valorile materiale, ci partea spirituală, prietenii săi, chiar dacă în viața are parte și de mai multe dezamăgiri din partea unora. Viața este frumoasă deși pare grea, însă trebuie să o trăim la adevărata ei valoare, beneficiind de tot ceea ce ni se oferă!